In fiecare zi calc peste grilajul de fier din fata blocului meu...
In fiecare zi prajesc ouale in tigaia care mi-e de ani buni cunoscuta... si blatul de lemn pe care tai marunt ceapa e acelasi de ani buni...
Zi de zi privesc printre zgaibele aceleiasi oglinzi si acelasi pat imi modeleaza trupul cu imperfectiunile unei saltele de multi ani aceeasi..
La aceleasi semafoare ma opresc in drumurile mele... si aceleasi cladiri se aliniaza zilnic de-o parte sau de alta...
Zi de zi gramezi de aceleasi lucruri se repeta in viata-mi si sorele apune mereu tot in coltul blocului de peste drum...
Zi de zi alung iubirea si nu reusesc s-o fac sa rasara mereu din acelasi loc... si sa apuna in alta parte la fel de cunoscuta pentru a rasari maine din nou si tot asa pana cand devine o dulce rutina indispensbila fara de care sa nu mai pot trai....
Se poate face un circ cu purici. Puricii trebuie dresaţi, primul lucru care trebuie făcut este să se obţină ca puricii să nu mai sară. Cum se ajunge aici? Se pun puricii sub un pahar. Puricii încearcă să sară, se lovesc de sticlă, cad la loc. Dintr-un anumit moment, ei nu mai sar. Paharul poate fi ridicat. Şi iată-i pe purici avansând încet, prostiţi; ei pot fi împinşi cu degetul, se poate sufla peste ei, nu mai sar.
8 iul. 2010
HI-Q - Te-am gasit (Play & Win remix)
A inceput visul ...
Ma tot gandesc ca paradisul e o chestiune atat de subiectiva care tine mai degraba de o increngatura psihanalitica a fiecaruia dintre noi decat de vreun concept bine determinat. Marea e absoluta si paradisiaca. Necrutatoare, s-ar grabi sa spuna unii. Fascinanta, altii. Cate valuri, atatea definitii. Cert este ca de la vladica la opinca marea exercita asupra noastra, a tuturor, un tip de fascinatie indescriptibil.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)