"Nimeni nu merita lacrimile tale...si cel ce merita nu te va face sa plangi" asa ar trebui sa fie ..dar cum nimica nu e ca in carti si in filme, omul e slab,naiv si vulnerabil ..are toate defectele posibile si pe deasupra e mandru de sine insusi ..crezand ca e capabil sa obtina ceea ce nime nu a obtinut pana atunci.
Azi sunt omul de care va vorbesc, macinat de ganduri si dezamagit, fara puterea de a merge mai departe. Invatam din greseli, nu?? Si lasam timpul sa ne stearga ranile.
Ce am invata eu e ca in viata mereu trebe sa sacrifici cate ceva ...si cand faci asta ..cineva iti spune ca nu e suficient.Si cand ti-e mai greu atunci primesti o palma peste fata, nu o mana care sa te ajute sa te ridici.
Dar nu in ultimul rand cand pui suflet in ceva ...iti pierzi sufletul.
Si ce face omul??? ...raspunsul e simplu... se arunca in bratele timpului, macar el sa il mai aline...
2 iul. 2010
Ei
De cele mai multe ori nu stim sa pretuim ce avem... cautam sa fim fericiti cand de fapt suntem .. In viata trebuie mereu sa vedem partea buna ..."in tot raul e un bine", insa mai trebuie sa fim multumiti de ceea ce avem si sa apreciem. Un exemplu ar fi parintii, unii nu ii au, iar altii uita ca ii au.
De ce vreau sa va vorbesc despre ei? foarte simplu ... pentru ca trebuie apreciati si stimati ...pentru ca sunt singurii care ne accepta asa cum suntem, ne iarta greselile ...ne sprijina chiar daca deciziile noastre nu sunt cele mai bune ... sunt cei care ne iubesc neconditionat si cei care sunt dispusi sa sacrifice totul pentru binele nostru ..pentru zambetele noastre.
Poate azi nu vedeti asta, ii considerati dusmani, demodati, foarte stricti, ca nu va ofera ce doriti cand bateti din palme sau va spioneaza, va restrang , dar v-ati gandit ca se straduiesc sa va indeplineasca dorintele, ca va spioneaza ca le pasa de voi si vor sa stie cum sunteti, ce va place sau ce ganditi???
Si nu uitati "Mai devreme sau mai tarziu toti ajungem sa citam vorbele mamei"(Bern Williams)
De ce vreau sa va vorbesc despre ei? foarte simplu ... pentru ca trebuie apreciati si stimati ...pentru ca sunt singurii care ne accepta asa cum suntem, ne iarta greselile ...ne sprijina chiar daca deciziile noastre nu sunt cele mai bune ... sunt cei care ne iubesc neconditionat si cei care sunt dispusi sa sacrifice totul pentru binele nostru ..pentru zambetele noastre.
Poate azi nu vedeti asta, ii considerati dusmani, demodati, foarte stricti, ca nu va ofera ce doriti cand bateti din palme sau va spioneaza, va restrang , dar v-ati gandit ca se straduiesc sa va indeplineasca dorintele, ca va spioneaza ca le pasa de voi si vor sa stie cum sunteti, ce va place sau ce ganditi???
Si nu uitati "Mai devreme sau mai tarziu toti ajungem sa citam vorbele mamei"(Bern Williams)
29 iun. 2010
Cuvinte diluate
Cuvintele nu inseamna nimic. Fara forta motrice a pulsatiilor sufletului si mintii ele raman piese de domino aruncate pe o masuta de piatra intr-o gradina pustie. Neatinse de OM, "ura" si "iubire" nu inseamna nimic. "Razboi", "rapace", "teama", "orgasm", "moarte", "ticalosie", "crima", "trandafir", "zori", "mare", "esenta". Cuvinte. Fara valoare, fara semnificatie decat numai prin perspectiva memoriei afective care stie ca le-a auzit candva, undeva si le asociaza pe loc cate o imagine. Scoase din context insa, cuvintele nu sunt periculoase.
Un bebelus care rosteste "crima" e o sursa de amuzament. La fel ca un batran care si-ar dori o "galetusa".
Adesea uitam ca noi dam valoare cuvintelor. Uitam ca, iesite din gura noastra, efectul lor poate fi de la sublim pana la devastator. Adesea rostim cu usurinta cuvinte mari care se transforma in promisiuni, ulterior neonorate, rostim elogii inutile, minciuni sfruntate, adevaruri de complezenta, complimente dulcege, jigniri inutile. Responsabilitatea cuvintelor ne scapa.
Ma gandesc ca daca pentru fiecare cuvant cu greutate am resimti o durere interna, lucrurile ar fi mult mai simple. Sa te coste si sa platesti pentru a spune un lucru cu adevarat important, cu o semnificatie de care esti sigur. Sa fii fortat sa iti alegi cu grija cuvintele. Sa fii sigur ca merita durerea, sa fii sigur ca altmineri n-ai reusi sa te faci inteles. Clasa injuraturilor, a reprosurilor, acuzele, juramintele, enunturile emfatice, laudele, amenintarile, toate clasele de cuvinte care pot distorsiona sensul a ceea ce noi simtim cu adevarat, sensul din sufletul nostru, orice disimulare cat de mica a fiintei noastre sa stea sub amenintarea durerii fizice.
Cel mai tare ar trebui sa ne doara atunci cand spunem "te iubesc".
Un bebelus care rosteste "crima" e o sursa de amuzament. La fel ca un batran care si-ar dori o "galetusa".
Adesea uitam ca noi dam valoare cuvintelor. Uitam ca, iesite din gura noastra, efectul lor poate fi de la sublim pana la devastator. Adesea rostim cu usurinta cuvinte mari care se transforma in promisiuni, ulterior neonorate, rostim elogii inutile, minciuni sfruntate, adevaruri de complezenta, complimente dulcege, jigniri inutile. Responsabilitatea cuvintelor ne scapa.
Ma gandesc ca daca pentru fiecare cuvant cu greutate am resimti o durere interna, lucrurile ar fi mult mai simple. Sa te coste si sa platesti pentru a spune un lucru cu adevarat important, cu o semnificatie de care esti sigur. Sa fii fortat sa iti alegi cu grija cuvintele. Sa fii sigur ca merita durerea, sa fii sigur ca altmineri n-ai reusi sa te faci inteles. Clasa injuraturilor, a reprosurilor, acuzele, juramintele, enunturile emfatice, laudele, amenintarile, toate clasele de cuvinte care pot distorsiona sensul a ceea ce noi simtim cu adevarat, sensul din sufletul nostru, orice disimulare cat de mica a fiintei noastre sa stea sub amenintarea durerii fizice.
Cel mai tare ar trebui sa ne doara atunci cand spunem "te iubesc".
28 iun. 2010
ASOCIATA VICTIMELOR STROPITE DE BATELE-N BALTA
Este amuzant cum, de cele mai multe ori, oamenii dau cu bata-n balta. Ce se-ntampla cand dai cu bata-n balta? Te stropesti si ii stropesti si pe cei din jur.
Asta n-ar fi nimic pe langa faptul ca energia declansata de lovitura se pierde aiurea caci balta nu este vreun lac, e doar o pojghita subtire de apa unde nu e nimic de gasit. Prin urmare bata loveste luciul fara vreun rezultat concret. Nici peste, nici pui de balta.
Privesti in jur perplex, consumat, te simiti deodata mic si nefolositor, ba mai mult, te simti vinovat fata de cei care se aflau intamplator pe langa tine si incercau sa pescuiasca. Le-ai stricat jocul, le-ai tulburat linistea, ai speriat pestii. Esti supt de energie si inutil. Ai dat cu bata-n balta. Esti un idiot.
Inainte sa ridicati bata si s-o pravaliti catre balta din apropierea voastra, ganditi-va de doua ori si uitati-va in jur, sa vedeti pe cine veti improsca. Stiu ca recomandarea e aberanta caci sa dai cu bata-n balta e adesea consecinta unui impuls de moment, de necontrolat, de nestapanit. Cred totusi ca se poate reprima. Spre binele comunitatii.
Avem insa o problema. Cum raspandirea fenomenului printre cetatenii nostri capata cote alarmante exista riscul ca oina sa-si piarda statutul de sport national. Si atunci nu se va mai putea face nimic pentru ca ne vom simti obligati sa imbratisam cu drag noul nostru sport. Si cum balti sunt destule pe la noi, succesul va fi asigurat.
Intrevad si cateva asociatii care vor lua nastere odata cu amplificarea fenomenului: ASOCIATA VICTIMELOR STROPITE DE BATELE-N BALTA sau Fundatia Pentru Protejarea Baltilor Lovite de Bate sau Asociatia Nationala a Batelor.
Asta n-ar fi nimic pe langa faptul ca energia declansata de lovitura se pierde aiurea caci balta nu este vreun lac, e doar o pojghita subtire de apa unde nu e nimic de gasit. Prin urmare bata loveste luciul fara vreun rezultat concret. Nici peste, nici pui de balta.
Privesti in jur perplex, consumat, te simiti deodata mic si nefolositor, ba mai mult, te simti vinovat fata de cei care se aflau intamplator pe langa tine si incercau sa pescuiasca. Le-ai stricat jocul, le-ai tulburat linistea, ai speriat pestii. Esti supt de energie si inutil. Ai dat cu bata-n balta. Esti un idiot.
Inainte sa ridicati bata si s-o pravaliti catre balta din apropierea voastra, ganditi-va de doua ori si uitati-va in jur, sa vedeti pe cine veti improsca. Stiu ca recomandarea e aberanta caci sa dai cu bata-n balta e adesea consecinta unui impuls de moment, de necontrolat, de nestapanit. Cred totusi ca se poate reprima. Spre binele comunitatii.
Avem insa o problema. Cum raspandirea fenomenului printre cetatenii nostri capata cote alarmante exista riscul ca oina sa-si piarda statutul de sport national. Si atunci nu se va mai putea face nimic pentru ca ne vom simti obligati sa imbratisam cu drag noul nostru sport. Si cum balti sunt destule pe la noi, succesul va fi asigurat.
Intrevad si cateva asociatii care vor lua nastere odata cu amplificarea fenomenului: ASOCIATA VICTIMELOR STROPITE DE BATELE-N BALTA sau Fundatia Pentru Protejarea Baltilor Lovite de Bate sau Asociatia Nationala a Batelor.
Respect seniorul de valoare
Intodeauna ni s-a dat exemplu de urmat modele de oameni in varsta care timp de 60 - 80 de ani au facut ceva in viata lor au invatat lucruri au constientizat elemente definitori pentru un caracter de invidiat. Si acum parca ni se impun modele , numai ca aceste modele nu mai sunt de urmat , nu mai ai ce sa iei de la astfel de oameni . Nu vorbesc acum despre pasarile rare de la manastiri sau din cine stie ce colt al lumi asteia.Vorbesc in general despre generatia varsnica. Nu mai reprezinta un model pentru tineri , nu mai au valoare , asta cu parere de rau , am constatat ca exista multi tineri cu mai mult bun simt decat oameni in varsta. E dezamagitor ca seniori se afla intr-o categorie inferioara si niciodata nu o sa ai ajunga pe stramosii lor .Sa nu uitam ce educati erau stramosi nostri indiferent din ce patura sociala faceau parte. Nu ar trebui sa se mire ca nu li se acorde respect , ar trebui sa se gandeasca la cauze , si sa fie mai putini slobozi la gura .Respect seniorul de valoare , refuz sa am model un pseudo - senior care a trait ca un robot toata viata.
21 iun. 2010
Biblioteca
Ami amintesc acum , ca la mine in oras exista cea mai familiara biblioteca din lume . E o biblioteca de stat , care se gaseste intr-o cladire veche , mai precis in incinta casei de cultura orasenesti , dar e separat de tot ceea ce inseamna programele casei de cultura.Nu asta e important ci faptul ca e un spatiu cochet si in care m-am simtit bine intodeauna cand ajungeam acolo. La starea asta ajuta faptul ca tot spatiul asta avea o viziune inspre afara spre dealul care margineste orasul , apoi fiind amplansata in centrul vechi al orasului se vedea parcul si biserica impunatoare a Romano Catolicilor. Cum e alcatuita biblioteca : are un intrand in care se afla undeva in capat in fata unui geam care e cel mai special pt ca are cea mai frumoasa priveliste si e primul lucru care ati atrage atentia, ei bine se afla biroul bibliotecarului .Care e o femeie binenteles de mare caracter , apoi de o parte si alta a intrandului se afla doua sali mari reprezentand depozitele cu carti la care ai acces la raft . In stanga e literatura , romaneasca , straina, la stanga e stiinta, .Ami este cam straina partea stanga , nu am avut ocazia sa zabovesc mult printre acele rafturi , asta pt ca mi se parea ca oricum nu am sa pot citi tot , si ma invinovateam cand vedeam atatea carti in jurul meu , de faptul ca am ramas in urma si nu am sa pot recupera niciodata acele capodopere care trebuiau citite la un anumit moment .Partea stanga o cunosc foarte bine asta datorita faptului ca e incomparabil de mica fata de dreapta. Tin minte si acum locul unora din carti , pe care aveam impresia atunci ca sunt singurul om care le deschide , ca nu sunt pretuite asa cum ar trebui. Raftul cel mai interesant pt mine si in fata caruia pierdeam minute bune pana sa ma hotarasc ce carte sa-mi iau , ca nu veneam expre pt ceva anume sau cand aveam si un astfel de scop nu ma puteam abtine sa nu scotocesc si sa gasesc o carte doua, trei , interesante , chiar daca nu erau de nivelul meu , dar incercam sa le inteleg .Raftul de medicina era de un metru , carti esentiale , tin minte , vreo doua anatomi , o fiziologie si ceva de biochimie, la fel era si raftul biologie si chimie, alceva nu ma prea interesa.
Experienta placuta cu biblioteca incepe atunci cand am imprumutat prima carte de la ei si nu am restituito la timp .Am primit amenda , a venit o carte postala acasa prin care eram instintat ca sunt amendat pt posesie ilegala a unei carti .Am ajuns a doua zi la biblioteca cu cartea si suma respectiva de bani .Binenteles ca toata treba cu amenda era de fapt un joc emotional , pt ca atunci cand am ajuns acolo si ma pregateam sa platesc suma respectiva mi s-a spus oarecum oarogant ca nu trebuie sa fac asa ceva. Nimic nu mia trebuit mai mult desi nu aveam decat vrei 16 - 17 ani poate mai putin , tot incapatanat eram si cu principi clare . Ei bine asa cum am stiut eu atunci iam tinut o predica cum nu cred ca a mai auzit si nu cred ca va mai auzi femeia aceea vreo data , iam spus ca bani respectivi ai dau in sensu unei donati din care biblioteca sa poata sa se intretina sa cumpere carti si alte cele , ca avea nevoie , deci scopul meu era nobil.Bibliotecara , o tinea pe a ei , ca nu , si nu .Eu pe a mea , ca asa doresc eu , si ca bani ai dau spre binele biblioteci , am mai spus si alceva , nu mai ami aduc aminte acum foarte clar ce , dar stiu ca femeia a fost grozav de impresionata. Nu ma deranjat faptul ca am primit carte postala cu replica " va rugam frumos sa restituiti cartea imprumutata ......" ci faptul ca era vorba si de o amenda , pe care o primea un tip care nu era in stare sa indoaie nici macar ultima pagina a carti , mi s-a parut o sfidare , o denigrarea a tot ceea ce eram eu atunci , adica faceam parte brusc din categoria delicventilor , eram o rusine a societati . Ei bine am decis sa demonstrez ca eu sunt altfel .De atunci a inceput aceasta iubire.
Mia trecut prin cap sa donez o parte din cartile mele de specialitate , sa fac un raft asa cum as fi vrut sa-l gasesc eu acum mult timp cand m-am lovit de acel singur metru patrat de carti .Apoi m-am gandit ca , nu stiu daca pot sa fiu atat de darnic cu ceva care inca mai e a statului , si de care nu va avea nimeni , grija vreodata , de ce sa ai dau o floare statului cand el mia dat doar palme pe vremea aceea.Desi asta va fii una din dorintele mele atunci cand nu voi mai fi , pana atunci am propria mea biblioteca asa cum mio doream atunci cand ami lipsea.
Experienta placuta cu biblioteca incepe atunci cand am imprumutat prima carte de la ei si nu am restituito la timp .Am primit amenda , a venit o carte postala acasa prin care eram instintat ca sunt amendat pt posesie ilegala a unei carti .Am ajuns a doua zi la biblioteca cu cartea si suma respectiva de bani .Binenteles ca toata treba cu amenda era de fapt un joc emotional , pt ca atunci cand am ajuns acolo si ma pregateam sa platesc suma respectiva mi s-a spus oarecum oarogant ca nu trebuie sa fac asa ceva. Nimic nu mia trebuit mai mult desi nu aveam decat vrei 16 - 17 ani poate mai putin , tot incapatanat eram si cu principi clare . Ei bine asa cum am stiut eu atunci iam tinut o predica cum nu cred ca a mai auzit si nu cred ca va mai auzi femeia aceea vreo data , iam spus ca bani respectivi ai dau in sensu unei donati din care biblioteca sa poata sa se intretina sa cumpere carti si alte cele , ca avea nevoie , deci scopul meu era nobil.Bibliotecara , o tinea pe a ei , ca nu , si nu .Eu pe a mea , ca asa doresc eu , si ca bani ai dau spre binele biblioteci , am mai spus si alceva , nu mai ami aduc aminte acum foarte clar ce , dar stiu ca femeia a fost grozav de impresionata. Nu ma deranjat faptul ca am primit carte postala cu replica " va rugam frumos sa restituiti cartea imprumutata ......" ci faptul ca era vorba si de o amenda , pe care o primea un tip care nu era in stare sa indoaie nici macar ultima pagina a carti , mi s-a parut o sfidare , o denigrarea a tot ceea ce eram eu atunci , adica faceam parte brusc din categoria delicventilor , eram o rusine a societati . Ei bine am decis sa demonstrez ca eu sunt altfel .De atunci a inceput aceasta iubire.
Mia trecut prin cap sa donez o parte din cartile mele de specialitate , sa fac un raft asa cum as fi vrut sa-l gasesc eu acum mult timp cand m-am lovit de acel singur metru patrat de carti .Apoi m-am gandit ca , nu stiu daca pot sa fiu atat de darnic cu ceva care inca mai e a statului , si de care nu va avea nimeni , grija vreodata , de ce sa ai dau o floare statului cand el mia dat doar palme pe vremea aceea.Desi asta va fii una din dorintele mele atunci cand nu voi mai fi , pana atunci am propria mea biblioteca asa cum mio doream atunci cand ami lipsea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)