Storm Song

Alexandrina Hristov - Numai tu

Dor de ceva frumos

Mie dor de ceva frumos.
Acum aceste cinci cuvinte ar putea spune multe daca le-am lua pe fiecare in parte sa le explicam.Cel mai important lucru este ca mie dor.De ce mie dor ? Hmmm poate pt ca am stat mult prea mult departe de acel ceva , poate ca nu am intalnit asa ceva , poate ca ami lipseste atat de mult incat am o stare de cautare incrancenata al acelui ceva frumos, poate ca in jurul mue nu prea sunt lucruri atat dee frumoase.Nu cred ca mi - ar fi dor daca nu mi-ar si place acel ceva frumos, altfel nu cred ca as ravni atat de mult la el. Acum ce este acel ceva?! Asta e o intrebare la care nu am un raspuns clar , as vrea daca se poate , si doamne cat de mult mi-as dori ca acel ceva sa fie intruchiparea a tutor lucrurilor frumoase intr-un singur element , un conglomerat de fericire , bucurie , liniste , candoare , gratie , finete. Si as vrea sa fie doar al meu .Parca suna ciudat acest conglomerat , dar daca ar exista ar fi un panaceu unic .Nu mar deranja sa ma intalnesc in viata de zi cu zi cu lucruri frumoase pretutindeni pe unde as fi , numai ca asta ar fi si mai inposibil.Cele doua cuvinte " ceva " si " frumos " se completeaza . Acel ceva e un simplu element cel mai important e faptu ca el exista , apoi chiar daca el nu corespunde sa zicem ca ar putea fi transformat , apoi " frumos " ei bine aceste lucru ai lipseste elementului nostru , e acel ceva deosebit de placut care completeaza care cizeleaza si face ca acel element sa devina deosebit . Asta face diferenta .Incerc sa ma gandesc cand am vazut ultima data un lucru cu adevarat frumos care sa ma incante care sa ma faca sa exclam si care sa-mi ramana in minte mult timp , pt care sa merite sa-i acord un spatiu in sufletul meu , pt care ochii mei sa merite sa-l priveasca cu o sete nesatula si poate chiar rautacioasa.....Tu cand te-ai intalnit ultima data cu acel ceva frumos?

colinde - stefan hrusca - afara ninge linistit

Pentru ca a inceput de ieri un fulg sa cada...

Si acum inchide ochii.

Si acum inchide ochii. Urmareste drumul unei frunze catre pamant. Esti insasi frunza. Simti durerea rupturii. Nu poti sa te impotrivesti. Te rupi de toata seva si suflarea care ti-a strabatut striatiile. Esti o frunza. Nimic mai mult. Nu lupti. Nu poti sa lupti cu desprinderea. Chemarea pamantului. E o zi frumoasa de toamna. Tine ochii inchisi si priveste in jur. Sunt dealuri galbui care se pierd la orizont. Esti o frunza. Copacul de care te vei desprinde in cateva secunde se afla in varful unui deal. Se vad casele, undeva, jos, in vale. Sunt cateva case albe, aruncate in dezordine ca niste zaruri ale unor zei pagani. Nu deschide ochii. Nu te gandi la el. Nu te gandi la hainele tale, nici la masa de pranz, n-ai masina si nu stii ce e aia sa conduci. Nu stii sa scrii si nici sarutul nu-ti mai freamata-n minte. Nu simti. Toate cuvintele pe care ti le voi sopti nu exista: el, mirosul lui, umilinta, program, ambitie, ticalos, a insela. Copacul iti trimite ultimele fire de seva inainte de desprindere. In tine vibreaza totul. Simti un tremur usor, constant. Voi insirui alte cuvinte care nu exista: secunda, piele, graba, nevoie, trist, mecanism, fior, gand. Vreau sa treaca pe langa tine cuvintele astea. Le auzi, dar n-au sens. Urmareste-ma, iti voi vorbi din ce in ce mai incet si mai rar. Cuvintele trec pe langa tine. Le auzi, dar nu mai inseamna nimic. Sunt doar litere puse cap la cap. Descompune-le: iubire nu e iubire, e buirei, biruie, iuribe, uberii... si tot asa. Cuvintele nu mai conteaza, nu mai au sens, nu le mai simti, nu te mai pot atinge. Tine ochii inchisi. Respira adanc. O sa simti o durere acum. Ca si cum esti intr-un carusel care-si schimba dintr-odata, brusc, directia. Apoi o eliberare. Toate astea le vei simti la trei. Unu, doi, trei. Respira, respira adanc. Te-ai desprins de copac. Vantul te poarta usor, in drum spre pamant. Priveste dealurile, pentru ultima data. Soarele arde albul caselor catre care te indrepti, in zbor. Vreau sa deschizi ochii, acum. Usor, usor. Tine minte ca nu vezi nimic altceva decat pamantul spre care te indrepti si casele din zare. Albe, imaculate, cu acoperisuri rosietice. Nu simti nimic, nici cadere nu mai simti. Ai atins pamantul, dar continui sa cazi. Toata vibratia din tine se scurge in pamant. Simti cum te infiltrezi. Esti una cu pamantul acum. Nu exista cuvinte, nu exista nimic. Auzi iarba, cum creste in jurul tau. Da, se poate. Nu e o metafora. E iarba care creste. Firele de iarba te inconjoara. Soarele se strecoara printre ele. Esti o frunza pe pamant si te scurgi, in pamant. Un gandac se cocoata pe tine. Auzi antenele cum vibreaza si fosnetul pe care-l fac cautand prin aer. Pamantul se cutremura in apropierea ta. Sunt pasii unui om. Te striveste un bocanc, te face una cu iarba, dar nu mai esti acolo ca sa simti durerea. Continui sa te scurgi in pamant. Asa. Iarba isi revine la normal. Se indreapta, dupa ce bocancul isi vede de drum. In jurul tau vuieste aerul strabatut de mii de gaze. E un zgomot colosal. Sunt sunete pe care nu le-ai auzit niciodata. Te departezi de ele, te departezi de tine, o frunza pe pamant. Te scurgi in pamant. Bucati din tine raman ancorate printre argile nisipoase si roca. Te descompui. Esti in diverse straturi de pamant. Nu mai esti intreaga. Doar vibratia te mai leaga pe tine de tine. Tu nu mai esti. Natura a ramas in urma. Esti in mijlocul tuturor lucrurilor si nu mai exista sens. Nu mai exista nimic. Acum, inchide ochii. Respira adanc. Numara pana la cinci. Deschide ochii.Ne vom vedea vreodata?

Pt tine ...

Te voi iubi in fiecare zi , mai mult si mai frumos, te voi iubi cu fiecare clipa care trece, mai absurd si mai normal, te voi iubi in mine, in sinea mea si in lumea intreaga, te voi iubi mereu tacut, te voi iubi strigand de bucurie, te voi iubi in fiecare sambata dupa amiaza si in fiecare dimineata a oricarei zile, te voi iubi in fiecare vis si te voi iubi in tot ce e mai real, te voi iubi cu zambete triste si cu lacrimi de fericire, te voi iubi cu blandete si cu bunatate, te voi iubi cu tot spatiul si cu tot timpul, te voi iubi absolut si intangibil, te voi iubi copilareste si te voi iubi poate prea matur, te voi iubi mereu si te voi iubi chiar si uneori, te voi iubi indiferent, te voi iubi fara motiv, dar te voi iubi pentru tot ce esti, te voi iubi senin si te voi iubi cu furtuni si cu ninsori, te voi iubi cu ingeri si cu stele, te voi iubi cu nori si cu soare mult, te voi iubi cu nopti de iarna si cu seri de vara, te voi iubi cu toate anotimpurile si cu fiecare toamna tarzie, te voi iubi asa cum doar in visul tau ai mai aflat, te voi iubi mereu, te voi iubi cu drag si te voi iubi cu flori si cu primaveri, te voi iubi cu povesti, te voi iubi fermecat si te voi iubi mut, te voi iubi cantand, te voi iubi cu intelegere, te voi iubi simplu si te voi iubi complicat, te voi iubi sincer, te voi iubi definitiv..




Si am ramas doar cu cateva cuvinte in memorie,cuvinte rostite,.........doar cuvinte.....






Si ...atat!

De fiecare data cand sunt acasa mi se pare ca ceva s-a schimbat .Se schimba oameni , e inevitabil asta am priceput .Dar totusi mie dor de oameni cu care am crescut cei pe care ai vedeam in fiecare zi si acum cand nu mai sunt sau sunt din ce in ce mai putini ami dau seama cat de mult insemnau ei pentru mine , acum ami dau seama ca simplu fapt ca existau chiar daca nu interanctionam direct cu ei ma facea sa ma simpt in siguranta , pt ca ai vedeam in fiecare zi in acelasi loc facand acelasi lucru , probabil statornicia oameniilor inspira incredere .Desprea asta era si vorba , transmiteau incredere dar se intampla pur si simplu , iar acum ami vine greu sa vad ca sunt singur.La un moment dat am zis ca aceste personaje vor fi inlocuite de alte persoane cum e si firesc dar lucrul asta se intampla din cate vad foarte greu si asta nu daorita faptului ca nu exista doua caractere identice ci probabil din cauza faptului ca provin dintr-o lume prea simpla care lea oferit prea putin in comparatie cu ceea ce ar trebui dansi sa emane acum , si in aceasi masura cu ceea ce ma astept si eu de la ei .