Dar ce rau ii pare sufletului dupa trup, atunci cand vine clipa despartirii!

A avea un corp este ceva natural.
A avea un trup este ceva insfintit.
A avea un psihic este in ordinea lumii.
A avea un suflet este un dar de la Dumnezeu.
Corpul si psihicul se triesc dimpreuna nediferentiat.
Dar ce rau ii pare sufletului dupa trup, atunci cand vine clipa despartirii!.Despre acest corp, devenit trup, vreau sa va mrturisesc.
Corpul meu simte plceri.
Trupul meu iubiri!
Corpul meu are satisfactii.
Trupul meu bucurii!
Corpul meu are dureri.
Trupul meu incercari si uneori jertfe!
Corpul meu are pofte.
Trupul meu are dor!
Corpul meu traieste senzatii.
Trupul meu memorii lumanari de dor, ce nu vor sa se stinga.

"Dan Puric"

Zoia Alecu -Nimic

Noi vrem respect

Am cam ramas in urma , acum cand parca timpu e de neoprit , mai e un pic si 2009 o sa ramana in urma , dar nu o sa fie un an de lepadat , pot sa spun ca e unul din acei ani care te uimesc.
Dar vreau sa continui cu plecarea mea spre casa, ei bine era vineri seara in gara de nord din Bucuresti , ca de fiecare data aglomeratie multa , multa , multa poate prea multa .De fiecare data in gara de Craciun se pun beculete colorate asta paote pt a mai dezmorti fruntiile oamenilor care asi asteapta nerabdatori plecarea.Ei bine in aglomeratia respectiva cu greu mi-am facut loc sa ajung si eu pana in fata tabelei principale , care pt orce calator reprezinta locul suspinelor numai ca anul asta a fost si locul chinurilor , nervilor. Trenul meu un accelerat inca nu era nici macar anuntat nu ma ingrijoram pt ca de obicei peronul la gare gara trenul respectiv acceleratul era anuntat cu 15 minute inainte de a pleca intodeauna, asa ca mi-am ocupat un loc in spatiu si ca de obicei cu mare rabdare am asteptat apoi cu timpul am inceput sa meditez dupa care sa bombanesc apoi sa incep usor sa ma enervez , ca mai apoi sa ma lamentez ,ei in faza asta am zis ca ar trebui sa ma potolesc , ar fi rusinos din partea mea sa continui o astfel de stare , dar cum sa ma calmez cand trenul meu avea deja o intarziere de 80 de minute iar eu eram in gara cu 1h inainte de plecarea prematura pana la urma a trenului . La un moment se anunta peronul , ok zic eu asta era un lucru bun pt ca deja indurasem prea multe atatea ore in locul meu ocupat din spatiu , buzele mele ami erau amortite , era ger in gara de nord cand vorbeam la telefon era un chin sa vorbesc cursiv de aceea am si renuntat sa o mai fac.Ne-am mutat pe peronul inzapezit departe de rumoarea din centru gari unde masa de oameni cand auzeau ca se anunta un tren care binenteles facea parte din zecile de trenuri intarziate , se pornea din partea lor un val de zumzete o rumoare generala , parca era o mica revolutie a pelerinilor , chiar infricosatoare pe alocuri pt ca era foarte imprevizibila miscarea de trupe cand trenul gara la peron , toti acei oameni ca niste soldati la un singur semn urmau o singura cale in pasi care mai de care mai alerti , si asta nu pt ca trenul lor ar fi plecat in doi timpi si trei miscari , nici vorba , dar poate ca din cauza asteptari lor indelungate si a starilor prin care au trecut pe rand atata timp se manifestau ancestral insufletiti de spiritul turmei , am vazut inca o data cat de slab si lipsit de ratiune poate fi asa zisul cel mai evoluat animal de pe tera cand e manat habornic de spiritul turmei , e pur si simplu oribil . Deci eu am asteptat pe peron sosirea trenului inca cel putin 40 de minute , peisaju din juru meu era frumos , zapada aduna in gramezi la baza stalpurilor desustinere , stele pe cer , frig, ger napraznic, oameni de ai mei care mai de care mai colorati in grai si port semn ca e peronul potrivit pt mine . Vine trenul , in sfarsit dupa ultima faza pe care o manifestam acee a suspinelor , ma urc in tren si nemultumit de toata tarasenia asta dar totusi putin mai linistit ca macar ma aflu in trenul meu ma instalez cat se poate de comod .In compartiment pana aproape de casa am avut o companie foarte placuta ba chiar onorabila , nu am sa vorbesc desprea asta pt ca vreau sa respect un om in adevaratu sens al cuvantului.Vreau sa ma spun ca intarzierea trenului meu a fost de aproape 2h si 30 minute aproape , si in loc sa ajung dimineata am ajuns abia la amiaza. Dar va fi o calatorie prea greu de uitat , poate din cauza faptului ca a fost atat de lunga, as vrea ca cei care gresesc sa-si asume greselile si sa-si recunoasca incompetenta , nu vreau sa-mi asum eu greselile lor intodeauna sa dau eu explicati pt indiferenta si iresponsabilitatea lor .Cum zicea cineva " Noi vrem respect ".

Revolutia alba

Poate ca nu as fi scris nici astazi nimic daca de la ultimul post nu s-ar fi intamplat cateva lucruri care mi-au placut. Anul asta inca o data prima ninsoare ma prinde in Bucuresti , era o zi de sambata tocmai iesisem de la metrou eram la Izvor , cand am iesit am vazut cum cade cate un fulg pierdut , apoi pana am trecut dambovita s-a intetit apoi din ce in ce mai tare , in acele momente am facut cunoistinta cu iarna , a fost frumos intodeauna prima ninsoare este emotionanta , e la fel ca si cu prima intalnire cu persoana iubita, parca ti se inmoaie picioarele si ati trec prin cap tot felu de planuri . Ok dece asta a fost cu inceputu ierni , binenteles ca de atunci iarna sia intrat in drepturi pee deplin, si chiar mia placut lucrul acesta mai ales intr-un oras cum e Bucurestiul pe care al tranforma radical .Ami doream de mult sa vad o iarna adevarata in Bucuresti , si pot sa spun fara nici o retinere ca orasul asta e superb cand e alb .Ami placea sa ma plimb prin ninsoarea puternica si prin vantul care ami taia de multe ori respirati , dar nu ma deranja pt ca era iarna in Bucuresti era iarna si in sufletu meu .Zona dorobanti si aviatoriilor se transformasera intr-un adevarat muzeu in aer liber, ami place foarte mult zona asta pt ca e locul unde poti sa te intorci in trecut ajutat fiind de cladiriile vechi de copaci poate uni dintre ei chiar seculari , iar modu in care era curatata zapada de pe trotuarele din fata zecilor de resedinte si ambasade ami aducea aminte de atmosfera povestiilor lui Anderesen, erau gramezi de zapada adunate la baza copacilor gardurile inalte forjate ami dadea impresia cxa dincolo de ele in caldirile maiestre se odihnesc la caldura semineului mai mari boieri si a lor domnite care foarete probabil citeau un roman frantuzesc sau cantau la o pianina. E frumos sa visezi cu ochi deschisi mai ales iarna , singurul lucru care nu reusea sa intregeasca acest vis erau trasurile trase de cai , si lipsa lumini la multe dintre aceste cladiri care parca erau uitate de un suflet cald. Tot plimbanduma ma trezea din acesta visare cate o limuzina eleganta , neagra in care vizitiul de altadata acum un domn imbracat intr-un costum italienesc si cu o cravata sobtra asi conducea spre conac boierul astazi inlocuit fiind de acel domn cu mobil la ureche , numai ca eu am observat in acea seara un domn ingandurat care scaldat de o lumina galbuie din plafonu limuzinei privea cu o figura a omului ingandurat pe fereastra din dreapta spate , era singur , nu am putut descifra foarte bine steguletul care flutura in coltu masini , dar cred ca era un diplomat polonez. Apoi indreptanduma spre piata victoriei , am trecut pe langa sediul Energy Holding unde in fiecare an aveau inbodibit in curtea lor un brad foarte frumos, eu am zis ca e cel mai frumos din oras , 0oameni sau pregatit din timp au montat schelele apoi au inceput sa aranjeze etajat podoabele de craciun . In seara respectiva mi-am dorit sa-l vad si aprins , a fost superb cu globuri mari proportionale cu marimea pomului , si fara altfel de obiecte fara rost aruncate la intamplare pe crengile pomului asa cum de altfel am vazut la bradul guvernului care desi era mai inalt ma dezamagit ca in fiecare an.Si apoi cu tot deranjul creat in oras datorita zapezi , frigului , gheti si a vantului eu ai dau nota 10 acestui oras pt ca stie cum sa-si poarte vesmintele albe, anul asta m-am gandit de doua ori daca sa raman sau sa mai zabovesc prin Bucuresti , lucru care nu mi s-a mai intamplat, poate datorita faptului ca ma adoptat intr-un mod la care acum cativa ani nu ma asteptam .
Dupa care intr-o zi m-am hotarat ca ar trebui sa ma dau batut sa recunosc tot ceea ce am negat vehement pana atunci sa ma ma intorc spre casa , a fost 18.12.09 seara, frig , asteptare crancena , ........dar asta pe altadata.

Ghost

Yes I thought,
The evening was nice,
As I recall I thanked you twice,
Your
picture's still inside it's frame
And we're still playing the game,
And I
know you simply can't stay,
Have to be on your way,
But I wish you could just
be...
More than a ghost to me.
Chorus
Boy you are nothing more than
A
ghost to me,
A presence I feel
Occasionally,
Love me and keep me happy
With
empty space,
As a thousand memories fill your place.
Remember the first
time you saw me?
I swear the classroom was empty before I,
Caught your
eye,
And it was a good day for kiss-chase,
The ground was dry but I still

Tripped on my lace,
Closed my eyes.

The things you say, the things you
do,
They drift away, they fade from you.

And boy you are nothing more
than,
A ghost to me,
A presence I feel occasionally,
Love me and keep me
happy,
With empty space,
As a thousand memories fill your place.

Seems like dreams,
Are hard to see through,
I always saw the best in
you,
Seems like I'm
Just wasting my time,
Where should we draw the
line?
You haunt me ghost,
You're the one that I love most,
But it's hard
to care,
When you're never really there.

by Phildel.

Storm Song

Alexandrina Hristov - Numai tu