Se mai intampla...

Nu e prima data cand mi se intampla asa ceva , dar niciodata nu am fost, nu bulversat nici afectat nu cred ca se potriveste dar oricum sensibilizat de faptu ca am uitat in ce zi ma aflu . E o stare tare ciudata , de impasivitate , pur si simplu te trezesti la un moment cand ai vrea sa sti ce zi e azi si nu poti sa ati dai seama, e clar ca daca nici nu prea te intereseaza nici nu trebuie sa te chinuiesti mult sa-ti aduni gandurile . Dar cel mai interesant e starea in care te afli atunci cand nici nu ati pasa , nu ati faci nici o grija , nu esti presat de timp , traiesti intr-un spatiu necontorizat dupa niste cifre , este , extraordinar sa traiesti intr-un spatiu vast din punct de vedere al timpului . Pur si simplu contorizezi trecerea timpului doar in functie de zi sau noapte , lumina si intuneric .Acum inteleg de ce si cum pot sa reuseasca uni oameni sa fie fericiti in lumea creata de ei . Si mai mult , de ce ar vrea sa iasa din aceasta lume unde e cald si bine , de ce sa inbatraneasca urat ca si noi cand pot sa inbatraneasca in fiecare zi cu zambetul pe buze , nu de alta dar ei nu ca ar insufleti orce obiect care ai inconjoara ci stiu sa al asculte cu sufletu .Asa a fost azi , scurta experienta dar confortabila.
Acum sa fiu sincer nu cred ca as vrea sa mi se intample asa ceva de prea multe ori , e cam riscant pentru un om ocupat . Dar poate din cand in cand e bine sa cazi intr-un astfel de spatiu e mai relaxant decat un concediu pe vreo insula pustie .

Jorges Luis Borges

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete
ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promistiuni, si asa
omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui maine este prea nesigur pentru a face planuri si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
..Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si se
calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodo-beste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot
restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la
aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.
..Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti
vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai
nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai
are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul

Jorges Luis Borges .

Primavara

De multe ori mi-am propus sa uit ,binenteles ca lucrurile neplacute sunt primele pe care ai vrea sa le uiti .Apoi am inteles ca, cu toate ca tu ati doresti cu tot dinadinsu sa uiti , de multe ori nu e posibil , si nici nu e o solutie de a fugi de trecut .Eu cred ca nu uitarea e cea care te face sa mergi mai departe .Noi suntem fiinte care avem posibilitatea de a ne asuma multe lucruri , dar oare "uitarea" ca actiune poate fi ea asumata ? Decat sa ati parasesti si sa ati renegi trecutu prin uitare mai bine ai analiza , si ai incerca sa vezi ce a fost bine si ce a fost rau , apoi sa incerci ca ceea ce a fost rau sa al corectezi , cred ca asta e o forma de asumare a trecutului . Cine uita? HHmm de multe ori am impresia ca uitarea e un atribut a celor slabi , sau a celor care prin diverse actiuni incearca sa scape de o responsabilitate , numai ca fuga continua e obositare , apoi trecutu se contorizeaza si el la un momendat si trage la cantar acolo unde el este depozitat , chiar daca se incearca sa fie dat la o parte , omu nu e un calculator cu o tasta pt "delete" dimpotriva e ca o floare daca ami este permisa comparatia care asi trage seva hranitoare chiar din bogatia trecutului depozitata acolo bine la baza ei , apoi ceea ce intregeste intru totul frumusetea flori ca si a omului e lumina soarelului pe care al vede in fiecare zi , cu atat mai mult acum cand vine primavara , acum e momentul cand organismul asi face curat pe dinauntru , alunga tot raul strans in perioada de slaba activitate de peste iarna, asi deschide ferestrele casei si asi aeriseste incaperile sufletului , scutura praful si arunca cenusa stransa in semineu timp de trei luni , apoi incearca cheia in zavorul sufletului ruginit de la atat ploaie si frig , binenteles ca deocamdata nu se deschide pt ca se pare ca , casa nu e complet pregatita pentru oaspeti , dar e un semn bun cand cineva arunca un ochi si pe fereastra spre gradina din curte in care florile promit ca in primavara asta sa fie mai frumoase si mai parfumate ca niciodata , si apoi nui asa ca e frumoasa...... Primavara?

Dar ce rau ii pare sufletului dupa trup, atunci cand vine clipa despartirii!

A avea un corp este ceva natural.
A avea un trup este ceva insfintit.
A avea un psihic este in ordinea lumii.
A avea un suflet este un dar de la Dumnezeu.
Corpul si psihicul se triesc dimpreuna nediferentiat.
Dar ce rau ii pare sufletului dupa trup, atunci cand vine clipa despartirii!.Despre acest corp, devenit trup, vreau sa va mrturisesc.
Corpul meu simte plceri.
Trupul meu iubiri!
Corpul meu are satisfactii.
Trupul meu bucurii!
Corpul meu are dureri.
Trupul meu incercari si uneori jertfe!
Corpul meu are pofte.
Trupul meu are dor!
Corpul meu traieste senzatii.
Trupul meu memorii lumanari de dor, ce nu vor sa se stinga.

"Dan Puric"

Zoia Alecu -Nimic

Noi vrem respect

Am cam ramas in urma , acum cand parca timpu e de neoprit , mai e un pic si 2009 o sa ramana in urma , dar nu o sa fie un an de lepadat , pot sa spun ca e unul din acei ani care te uimesc.
Dar vreau sa continui cu plecarea mea spre casa, ei bine era vineri seara in gara de nord din Bucuresti , ca de fiecare data aglomeratie multa , multa , multa poate prea multa .De fiecare data in gara de Craciun se pun beculete colorate asta paote pt a mai dezmorti fruntiile oamenilor care asi asteapta nerabdatori plecarea.Ei bine in aglomeratia respectiva cu greu mi-am facut loc sa ajung si eu pana in fata tabelei principale , care pt orce calator reprezinta locul suspinelor numai ca anul asta a fost si locul chinurilor , nervilor. Trenul meu un accelerat inca nu era nici macar anuntat nu ma ingrijoram pt ca de obicei peronul la gare gara trenul respectiv acceleratul era anuntat cu 15 minute inainte de a pleca intodeauna, asa ca mi-am ocupat un loc in spatiu si ca de obicei cu mare rabdare am asteptat apoi cu timpul am inceput sa meditez dupa care sa bombanesc apoi sa incep usor sa ma enervez , ca mai apoi sa ma lamentez ,ei in faza asta am zis ca ar trebui sa ma potolesc , ar fi rusinos din partea mea sa continui o astfel de stare , dar cum sa ma calmez cand trenul meu avea deja o intarziere de 80 de minute iar eu eram in gara cu 1h inainte de plecarea prematura pana la urma a trenului . La un moment se anunta peronul , ok zic eu asta era un lucru bun pt ca deja indurasem prea multe atatea ore in locul meu ocupat din spatiu , buzele mele ami erau amortite , era ger in gara de nord cand vorbeam la telefon era un chin sa vorbesc cursiv de aceea am si renuntat sa o mai fac.Ne-am mutat pe peronul inzapezit departe de rumoarea din centru gari unde masa de oameni cand auzeau ca se anunta un tren care binenteles facea parte din zecile de trenuri intarziate , se pornea din partea lor un val de zumzete o rumoare generala , parca era o mica revolutie a pelerinilor , chiar infricosatoare pe alocuri pt ca era foarte imprevizibila miscarea de trupe cand trenul gara la peron , toti acei oameni ca niste soldati la un singur semn urmau o singura cale in pasi care mai de care mai alerti , si asta nu pt ca trenul lor ar fi plecat in doi timpi si trei miscari , nici vorba , dar poate ca din cauza asteptari lor indelungate si a starilor prin care au trecut pe rand atata timp se manifestau ancestral insufletiti de spiritul turmei , am vazut inca o data cat de slab si lipsit de ratiune poate fi asa zisul cel mai evoluat animal de pe tera cand e manat habornic de spiritul turmei , e pur si simplu oribil . Deci eu am asteptat pe peron sosirea trenului inca cel putin 40 de minute , peisaju din juru meu era frumos , zapada aduna in gramezi la baza stalpurilor desustinere , stele pe cer , frig, ger napraznic, oameni de ai mei care mai de care mai colorati in grai si port semn ca e peronul potrivit pt mine . Vine trenul , in sfarsit dupa ultima faza pe care o manifestam acee a suspinelor , ma urc in tren si nemultumit de toata tarasenia asta dar totusi putin mai linistit ca macar ma aflu in trenul meu ma instalez cat se poate de comod .In compartiment pana aproape de casa am avut o companie foarte placuta ba chiar onorabila , nu am sa vorbesc desprea asta pt ca vreau sa respect un om in adevaratu sens al cuvantului.Vreau sa ma spun ca intarzierea trenului meu a fost de aproape 2h si 30 minute aproape , si in loc sa ajung dimineata am ajuns abia la amiaza. Dar va fi o calatorie prea greu de uitat , poate din cauza faptului ca a fost atat de lunga, as vrea ca cei care gresesc sa-si asume greselile si sa-si recunoasca incompetenta , nu vreau sa-mi asum eu greselile lor intodeauna sa dau eu explicati pt indiferenta si iresponsabilitatea lor .Cum zicea cineva " Noi vrem respect ".

Revolutia alba

Poate ca nu as fi scris nici astazi nimic daca de la ultimul post nu s-ar fi intamplat cateva lucruri care mi-au placut. Anul asta inca o data prima ninsoare ma prinde in Bucuresti , era o zi de sambata tocmai iesisem de la metrou eram la Izvor , cand am iesit am vazut cum cade cate un fulg pierdut , apoi pana am trecut dambovita s-a intetit apoi din ce in ce mai tare , in acele momente am facut cunoistinta cu iarna , a fost frumos intodeauna prima ninsoare este emotionanta , e la fel ca si cu prima intalnire cu persoana iubita, parca ti se inmoaie picioarele si ati trec prin cap tot felu de planuri . Ok dece asta a fost cu inceputu ierni , binenteles ca de atunci iarna sia intrat in drepturi pee deplin, si chiar mia placut lucrul acesta mai ales intr-un oras cum e Bucurestiul pe care al tranforma radical .Ami doream de mult sa vad o iarna adevarata in Bucuresti , si pot sa spun fara nici o retinere ca orasul asta e superb cand e alb .Ami placea sa ma plimb prin ninsoarea puternica si prin vantul care ami taia de multe ori respirati , dar nu ma deranja pt ca era iarna in Bucuresti era iarna si in sufletu meu .Zona dorobanti si aviatoriilor se transformasera intr-un adevarat muzeu in aer liber, ami place foarte mult zona asta pt ca e locul unde poti sa te intorci in trecut ajutat fiind de cladiriile vechi de copaci poate uni dintre ei chiar seculari , iar modu in care era curatata zapada de pe trotuarele din fata zecilor de resedinte si ambasade ami aducea aminte de atmosfera povestiilor lui Anderesen, erau gramezi de zapada adunate la baza copacilor gardurile inalte forjate ami dadea impresia cxa dincolo de ele in caldirile maiestre se odihnesc la caldura semineului mai mari boieri si a lor domnite care foarete probabil citeau un roman frantuzesc sau cantau la o pianina. E frumos sa visezi cu ochi deschisi mai ales iarna , singurul lucru care nu reusea sa intregeasca acest vis erau trasurile trase de cai , si lipsa lumini la multe dintre aceste cladiri care parca erau uitate de un suflet cald. Tot plimbanduma ma trezea din acesta visare cate o limuzina eleganta , neagra in care vizitiul de altadata acum un domn imbracat intr-un costum italienesc si cu o cravata sobtra asi conducea spre conac boierul astazi inlocuit fiind de acel domn cu mobil la ureche , numai ca eu am observat in acea seara un domn ingandurat care scaldat de o lumina galbuie din plafonu limuzinei privea cu o figura a omului ingandurat pe fereastra din dreapta spate , era singur , nu am putut descifra foarte bine steguletul care flutura in coltu masini , dar cred ca era un diplomat polonez. Apoi indreptanduma spre piata victoriei , am trecut pe langa sediul Energy Holding unde in fiecare an aveau inbodibit in curtea lor un brad foarte frumos, eu am zis ca e cel mai frumos din oras , 0oameni sau pregatit din timp au montat schelele apoi au inceput sa aranjeze etajat podoabele de craciun . In seara respectiva mi-am dorit sa-l vad si aprins , a fost superb cu globuri mari proportionale cu marimea pomului , si fara altfel de obiecte fara rost aruncate la intamplare pe crengile pomului asa cum de altfel am vazut la bradul guvernului care desi era mai inalt ma dezamagit ca in fiecare an.Si apoi cu tot deranjul creat in oras datorita zapezi , frigului , gheti si a vantului eu ai dau nota 10 acestui oras pt ca stie cum sa-si poarte vesmintele albe, anul asta m-am gandit de doua ori daca sa raman sau sa mai zabovesc prin Bucuresti , lucru care nu mi s-a mai intamplat, poate datorita faptului ca ma adoptat intr-un mod la care acum cativa ani nu ma asteptam .
Dupa care intr-o zi m-am hotarat ca ar trebui sa ma dau batut sa recunosc tot ceea ce am negat vehement pana atunci sa ma ma intorc spre casa , a fost 18.12.09 seara, frig , asteptare crancena , ........dar asta pe altadata.