Cand sufletul pleaca la razboi

Exista in spitale un loc in care linistea e una de speriat , locul in sine pentru multa lume e terifiant cu atat mai mult cu cat putina lume al cunoaste . In general acest spatiu este retras , departe de ochii curiosilor de orce natura ar fii ei. In acest spatiu se da batalia dintre cele doua taramuri pentru acei care se incapataneaza sa lupte pana la ultima picatura de enegie. Numai cei care sunt acolo cunosc zbuciumul unei astfel de batali , ei sunt singuri care stiu ce hram poarta campul de batalie , cate lovituri au incasat , si doar ei cunosc intelegerea pe care o fac cu inamicul la final , doar ei stiu cat de aprige sunt negocierile intre cele doua taramuri. Noi cei din afara putem doar sa observam variati emotionale , in segmente diferite de timp , noi suntem mai rationali , si le numim simplu trairi . E greu pentru cineva care gandeste rational sa accepte o batalie de genul acesta in care sufletul unui corp inarmat pana in dinti asi paraseste casa ca si cum ar fi pt ultima oara , si pleaca la lupta cu acel ceva pe care atunci fiecare suflet al intalneste pt prima oara. Poate de aceea se spune ca o persoana e puternica dupa o astfel de batalie , sufletul iesit victorios devine neanfricat si mai vanjos in toate cele. Dupa ce batalia se termina aceste suflete se intorc cu rani cu dureri , dar se intorc acasa , iar noi nu facem nimic alceva decat sa mentinem casa curata , aerisita , si calda pana cand razboinicul se va intoarce victorios . Totul a pornit de la linistea pe care am intalnito acum o zi cand am fost la munte , ciudata comparatie , dar asa mia venit pe moment .

The Rose - Gheorghe Zamfir

Scrisorile stranse cu funda neagra.

Un cufar cu teancuri de scrisori ascundea acum ceva vreme un postas , la el in oficiul sau . Fiecare teanc de scrisori era legat cu bentite , postasul lea ordonat foarte meticulos in timp , astfel ca fiecare teanc reprezenta o anumita perioada din an in care erau expediate respectivele scrisori . Cele care soseau primavara postasul lea legat cu o funda verde crud , cele care soseau vara le strangea la un loc cu o funda multicolora, teancul care reprezenta scrisorile primite toamna erau legate cu o funda maro , iar , cele din iarna cu una alba. De ce le tinea postasul asta scrisorile intr-un cufar si nu le expediase , ei bine aceste srisori aveau un expeditor , dar le lipsea adresa destinatarului, era imposibil ca postasul sa dibuiasca o astfel de necunoscuta. Ar fi trebuit ca postasul sa le restituie inapoi espeditorului , ei bine , nu a facut-o .....sa fii gresit oare . Totusi s-a gandit el ca ar fi mai bine sa nu creeze o impresie proasta celui care se chinuia sa le scrie , si care le trimitea in lume in virtutea inertiei, sau din mai stie el si doar el din ce motive , le trimitea fara sa cunoasca adresa celui caruia vroia probabil sa i se destainuie .Postasul era de parere ca pt acel expeditor nu era important locul in care se afla persoana respectiva .....ce era important era faptul ca ea exista , undeva , si avea o motivatie de a scrie unei peroane , si nu a unei persoane dintr-un anumit loc , adica el scria unui suflet . Secretul corespondentei a fost pastrat cu strasnicie de catre postas chiar si in situatia de fata , astfel ca ceea ce era plicurile acelea albe acum dupa mult timp ingalbenite si patate , era cunoscut doar de cel care scria in acele vremuri , postasul nu a fost decat cel care intermedia , sau ar fi putut sa intermedieze o situatie dintre un expeditor si un destinatar.Acest lucru poate da impresia unei actiuni in zadar , depinde din ce parte privesti , dar un lucru e sigur acele ganduri asternute anotimpuri la rand pe bucati de hartie astazi sunt bine stranse cu o funda multicolora .

Sophie Zelmani - Nostalgia

Acum ceva vreme aveai impresia ca lucrurile nu se vor schimba niciodata , poate nici nu se punea problema sa se schimbe ceva, asta pt ca nu se dorea o schimbare , sau poate nu se stia cu adevarat ceea ce ar putea insemna o schimbare , iar acum viata e un cumul de schimbari , fiecare usa pe care o deschizi ati arata ceva schimbat , nu mai e aceasi camera , nu mai e aceiasi lumina , ferestrele parca sunt mai mici , aerul putin mai inchis , este o camera total schimbata, dar nu imi maintesc sa fii vrut sa schimb ceva , si totusi ...., doar cheia cu care deschizi usa camerei e aceiasi . Descoperi cu surprindere ca nu esti tu cel care a decis aceste modificari desi aveau legatura cu cele ce te inconjurau , si fata de care poate aveai o datorie de a le mentine in viata si de a nu le considera niciodata inutile.....acum nu mai sunt ....au disparut ...

Giannis Ploutarxos - Giati exeis fygei ( Because you're gone)

Atat de frumos.

love's breach

love's breach

you're waiting for a change
waiting for the day...
when all that you remember is with you once again
there's a long road ahead
stretches out for miles
and if you want some company
walk with me a while
and when the road gets too rough
you can put your head down on my shoulder.


fly away

if a man could be two places at one time,
i'd be with you.
tomorrow and today, beside you all the way.
if the world should stop revolving spinning slowly down to die,
i'd spend the end with you.
and when the world was through,
then one by one the stars would all go out,
then you and i would simply fly away...

Cand eram copil iubeam ...altfel

Cand eram copil se auzeau zgomotele copitelor cailor lovind asfaltul. Cand eram copil bucuria nemasurata era aceea a paharului de apa pe care il beam pe nerasuflate dupa ce veneam de la fotbal. Cand eram copil toate lucrurile erau mari. Atat de mari incat nu-mi faceam probleme ca as putea vreodata sa le ating sus, in varful lor. Cand eram copil credeam cu strasnicie in biletele de la casuta loto pe care le fabricam singur. Cand eram copil am descoperit prima oara o ciudatenie de oameni cei de la biserica de pocaiti. Saream gardul bisericii, nu pentru credinta, ci ca sa bem apa de la cismeaua fermecata. Cand eram copil imi faceam curaj sa merg singur pe strada . Atunci,drumurile ar fi putut sa ma duca oriunde. Cand eram copil am vazut un mort pentru prima data. A fost atunci cand m-am gandit ca painea de la mort are gust de lumanare. Ma furisasem in dormitorul alor mei si am privit mult cum mortul se uita la cer cu ochii inchisi de pe platforma unui camion pe care asezasera cosciugul lui. Cand eram copil numaram nucii de pe drumul spre mare. Cand eram copil aveam unde sa ma cuibaresc. Cand eram copil toamna era speranta, iar vara nesfarsita. Cand eram copil doamna Victoria ma striga inapoi acasa. Cand eram copil nu transpiram abundent. Nu imi era cald. Imi era doar frig atunci cand era frig cu adevarat. Cand eram copil plangeam fara sa ma gandesc la alte lucruri in acelasi timp. Cand eram copil plangeam si ma gandeam la lacrimile mele. Cand eram copil radeam pana ma durea burta. Cand eram copil nu tanjeam si nu mi-era dor. Cand eram copil iubeam fara sa stiu. Ii iubeam pe ei. Ei doi. Cand eram copil erau mari si se aplecau catre mine. Nu-mi faceam griji ca as putea sa-i ating pe crestetul capului. Cand eram copil iubeam ...altfel

Ma declar nevinovat in fata acuzelor tale proiective draga cetatean care mai ‘’presus de priviri ,de cuvant’’ mi-ai pus o eticheta bazata pe propriile tale perceptii subiective. Vrei sa ma judeci, esti liber, insa faci in zadar pentru ca nu ma ating . Nu caut sa-ti fac pe plac ci caut sa imi hranesc propria identitate. Nu-mi place filmul tau preferat pentru ca l-ai cotat cu nota maxima, si nu-mi place stilul tau de viata pentru ca pentru tine e cel mai potrivit.

E oare just sa judeci ceea ce functioneaza perfect pentru altcineva? E oare just sa faci prezumtii cand suntem atat de diferiti? Ai fost cumva numit judecator general al umanitatii? Ce reprezinta standard pentru tine e necesar sa fie si pentru mine?Cer oare prea mult sa ma ignori?

Tu ce parere ai, victima a ‘’judecatii inainte de apoi’’?