Linistea sa asezat pe pleopele arse de palme, palme primite de la toate acele stele cazatoare ce odata aveau un nume, nume date de iubiri ce odata pareau nemuritoare, nemuritoare in ochi orbi.
Inima timpului a incetat sa bata, priviri amortite cauta un refugiu in care sa creada, patura dorintelor a fost asezata pe cerul lor astfel noi inimi asteapta pentru a fii taiate, acestea vor hranii fara de inteles burtile crapate ale unor flamanzi fara de loc.
Cineva a rupt linistea oferind un " Te Iubesc" pe o buza crapata de vant, iar o mana atinge un mijloc oferind furnicaturi pana in varful degetelor, ochii sau transformat in nori oferind umarului ploi, si ea dorinta isi cauta locul, fara a intreba cat timp mai are de trait.
Te rup din trecut frumoasa floare, in aceasta toamna ai gustat din maturitatea lumii, poate prea devreme pentru sufletul tau cinstit. Cata culoare intr-un pachet de carti, si cate litere pe cer citesc noaptea, cate puncte am pus dupa fiecare lacrima, si cata libertate am gasit dupa fiecare colt, cate cuvinte scrise de o amintire stangace,si cate pleoape umede sau scurs, doar mainile isi mai amintesc drumul si doar corpul tau cunoaste libertatea. E doar o soapta intr-un anotimp ploios, e doar un vis, caci maine ne vom naste iar .
Suntem doar umbre, ai unor sfinti diformi, fi gustul meu, asupra omenirii.
Defectul tau ma face sa fiu om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu