M-am plictisit intr-o zi sa fiu eu, m-am lepadat de mine, de trupul si sufletul meu nascut pentru a te umple pe tine, mi-am facut bagajele si m-am mutat la tine. Mi-am aruncat intr-o valiza niste amintiri de care oricum n-as fi putut scapa. Inainte de a pleca am aprins focul si am distrus ceea ce nu-mi mai folosea. Vreau sa fiu gol în fata ta, sa ma cunosti pana in adancul celulelor. Am incuiat usa trecutului meu si am plecat. Cand am ajuns la tine te-am luat in brate si ti-am spus "De azi sunt al tau!"
De atunci ma trezesc in fiecare dimineata in tine. Am grija ca inima sa bata, ca sangele sa circule.
Ma voi dezbraca si te voi lasa sa ma privesti, trupul tau va invata sa il simta pe al meu, trupul tau va fi prelungirea fiintei mele.
Seara adorm printre cuvintele tale. Te iau de mana, ca sa nu ma pierd in intuneric.
Dar dragoste nu facem? Ba da...facem dragoste mereu. Sub toate formele posibile. Chiar dacă tu nu esti niciodata aici, iar eu niciodata acolo...
Daca intr-o zi te voi intreba cine esti, sa-mi spui ca esti trupul care traieste cu sufletul meu.
Impreuna SUNTEM, separat am murit DEMULT.
Ti-am spus candva ca scrii frumos, de fapt scriitura ta curge din sufletul tau, asa ca e normal sa fie frumoasa.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ti-au placut La Oreja de Van Gogh!
ne plictisim adesea de noi insine...dar de lepadat n-o facem decat in ceasul cel de pe urma...omul e condamnat la a-si ramane unicul prizonier...si a nu-l intelege pe celalat niciodata...daca intr-o zi te voi intreba cine esti sa-mi spui ca esti calaretul ratacitor si golit de tot si de toate care-si cauta adapost intr-un cerc...si eu iti voi raspunde asa cum m-ai invatat ca-s trupul care-si cautase sufletul "te vreau"
RăspundețiȘtergerece ireal de frumos............