Clepsidra

In bataia vantului,
Intre degetele mainii tale,
Si nisipul poate fi o stare de constiinta
Ca si necuvantul
Ca si neplansul,
Nisipul din clepsidra nu face dune
Doar fata timpului ramane fara riduri.

Ai incercat vreodata sa numeri graunte de nisip? Ti se pare o nebunie, dar o clepsidra poate face asta!
Mi-am pus manusi de box, si numar graunte de nisip… pe ultima am spart-o cu ciocanul, mi se parea prea mare.
Eram invidios pe TIMP, ca o poate face zilnic fara sa oboseasca… sau ca cineva sa considere asta o nebunie.
Intre doua graunte de nisip, am constatat ca frumusetea interioara, se reflecta instantaneu in exterior… cate clipe mor neobservate!?
Oare daca doua inimi, s-ar putea atinge, s-ar numi tot iubire?Altii spun ca iubirea tot de la creier pleaca… ce trist, timpul ne poate pune conditii!
Acum nu mai intorc clepsidra… am in mine un ticait, pentru fiecare clipa ce se apropie mai mult de tine!

Taverna viselor - ...

Asculta mai multe audio instrumentala

Satul meu

Te astept sa atingi cu ochii…
roua tacerii de pe petalele
sufletului meu, din gradina vietii…
Ocolita de ploaia fericirii, si adesea
cuprinsa de o cumplita arsita a
singuratatii iar, ecoul noptilor de
dor, trece prin batranul condei,
si se opreste pe o hartie albă…
Doar fluturii de vise, isi continua
zborul stingher aici, in satul meu.

Nicicand

Am fost un boboc,
fara speranta uitat
in furtunile vietii.
Si acum, petalele
sufletului meu, zi
de zi infloresc sub
razele ochilor tai,
in gradina necunoscuta
a destinului si,
zambetul tau bland
imi aduce roua viselor.
Iar diminetile de iubire,
ma fac sa fiu cum,
n-am mai fost nicicand…
si, as vrea sa raman
multe anotimpuri asa.

Cutie magica

Imi aduc aminte ca prin vis cum cineva spunea sa nu rupem pagini din carti, deoarece ele nu vor creste la loc… ei bine, am impresia ca realitatea e rupta dintr-o carte ce sufera acum o tortura de neconceput, trecuta prin filtrul propriei constiinte, are abilitatea sa depaseasca pana si cea mai dibace imaginatie… aura capatata, scoate de sub esarfa cenusiului intregul univers miniatural si il pune in lumina celui mai aspru Soare.
Asa se naste Raiul, prin ochii ce stiu cum sa priveasca… cat de frumos e pana si iadul!

Oh Doamne, cat am hranit trupul si mintea sa ma asculte, si in cele din urma, secunda de trufie se topeste, ratiunea isi face loc rapid cu puternicele-i coate si urla din toti rarunchii: “oamenii sunt egali, judecata este o forma de subcultura, madria un pacat, superioritatea un mit.”
Asemeni filelor rupte, carnea cade de pe trup si scoate in evidenta oasele, apoi, cartilagiile se dizolva-n tacere, lasand dezlegare zgomotului oaselor in cadere.
Un tunnel cu labirint final, lumina… capatand culoare, se apropie cu tot cu departare, iar
cararea avea un final de cafea, materializat sub forma unor frunze maronii muribunde, in frig, tremura infricosat de respiratia vantului nemilos, sufletul.
Plamanii se contractau, gemeau, suierau in imbratisarea dureroasa a aerului tare… narile usturau, fata isi sigila porii, ochii isi schimbau nuanta precum norii formele… roua, abia eliberata de lanturile invizibile ale ghetii, se dezmortea in milioane de curcubee individuale.
O floare albastra, abandonata de natura in pantecele inca neacoperit al iernii, se incapatana a imbuna marea infinita cu un iz bizar, dulce, netulburat.
Acel covor brodat cu picaturi de apa, din norii pe care pictasem amintirea ei, putea sa reinvie mortii!

Visele, cu totii le avem, le uram, le iubim, ni le amintim mereu… dar, indiferent de pozitia pe care o adoptam, ele sunt acolo, in "cutia magica a vietii.” Cu toate acestea, e o realizare sa visez… asta inseamna ca apuc sa si dorm, ma cheama cu o voce ce strabate timpul, spatiul si materia… ma cheama iarba aproape moarta, lipita cu obrazu-i palid si inghetat de tarana tasata… ma cheama aerul… ma cheama panza albastra a cerului, cu cicatrici albe de nori si alunite de pasari razlete… ma cheama o bucata din mine… raspund: vin, vin, vin!

Dulce ca pacatul

Se spune ca, visul pe care il visezi singur ramane un vis, visul pe care il visezi cu altii devine realitate… Eu te visez pe tine, “ingerul” meu scump.
Asta seara mi-ai adus lacrimi pe obraji..de ai stii cat m-am abtinut sa nu plang dar fiecare gand spre tine ma dus… imi lipsesti enorm si nimeni nu poate compensa lipsa ta!
Si ingeri au lacrimi, dar ei sunt suflete care plang dupa o perdea de nori !
Acum in acest moment a-s fugi si m-as opri direct in bratele tale-te-as saruta , te-as saruta intr-un amestec dulce-sarat al lacrimilor mele... “Esti dulce ca pacatul”, ti-as spune si tu ai zambi... dar din ochi, ploua cu poeme peste fluturi, iar sufletul meu si-a daltuit pentru vesnicie trasaturile, si-a masurat lungimea aripilor sale, oare daca as respira praf de stele, ochii mei ar mai lacrima?
Cand noaptea isi lasa perdeaua, Eu iti picur poeme la ureche… ne amestecam, apoi adormim in soapte de rugaciune si plapuma de lumina.
A doua zi, priveai Soarele ca pe un simplu bec, si cautai in zare sa-i stingi rasaritul… pentru ca noaptea sa nu se mai transforme-n zi.
Cu mana ta in mana mea, umplem chiar si eternul, de fericirea noastra… si albul se schimba in alb din nou.
Nu am scris niciodata pentru tine… am scris intotdeauna pentru noi!

Popas

M-am plictisit intr-o zi sa fiu eu, m-am lepadat de mine, de trupul si sufletul meu nascut pentru a te umple pe tine, mi-am facut bagajele si m-am mutat la tine. Mi-am aruncat intr-o valiza niste amintiri de care oricum n-as fi putut scapa. Inainte de a pleca am aprins focul si am distrus ceea ce nu-mi mai folosea. Vreau sa fiu gol în fata ta, sa ma cunosti pana in adancul celulelor. Am incuiat usa trecutului meu si am plecat. Cand am ajuns la tine te-am luat in brate si ti-am spus "De azi sunt al tau!"
De atunci ma trezesc in fiecare dimineata in tine. Am grija ca inima sa bata, ca sangele sa circule.
Ma voi dezbraca si te voi lasa sa ma privesti, trupul tau va invata sa il simta pe al meu, trupul tau va fi prelungirea fiintei mele.
Seara adorm printre cuvintele tale. Te iau de mana, ca sa nu ma pierd in intuneric.
Dar dragoste nu facem? Ba da...facem dragoste mereu. Sub toate formele posibile. Chiar dacă tu nu esti niciodata aici, iar eu niciodata acolo...
Daca intr-o zi te voi intreba cine esti, sa-mi spui ca esti trupul care traieste cu sufletul meu.
Impreuna SUNTEM, separat am murit DEMULT.