Ajungem la un anumit punct al vietii in care,iconstient incepem sa ne analizam trecutul prezentul si viitorul.Pe masura trecerii timpului acestea s-au schimbat si continua sa se se schimbe.Trecutul a fost candva prezent.Acest trecut de care vorbim a reprezentat candva un viitor.Prezentul a fost candva un posibil viitor.Viitorul ca deveni pe parcurs prezent,sfarsind prin a fi trecut.Din acest punct de vedere,ne identificam cu aceste trei notiuni ale propriei vieti…suntem intr-o continua schimbare.
In prima etapa a vietii nu te framanta intrebarile existentiale ale vietii si cu atat mai putin regretele.Nu te intrebi la modul serios "Ce viata vreau sa duc? Ce imi pregateste viitorul?“(ciudata alegere de cuvinte,ciudat cliseu…viitorul nu ne pregateste nimic,noi pregatim viitorul prin alegerile facute,prin deciziile luate).Nu regreti ca ai facut o anunita alegere in detrimentul alteia care te-ar fi adus in alt punct,unul mai bun.Aceste intrebari,aceste regrete apar mai incolo.Incepi sa te cunosti.Incepi sa iei propriile decizii,esti stapan pe vorbele tale,pe raspunsurile date intrebarilor existentiale(acum nu mai raspunzi ca vrei sa studiezi medicina deoarece tata sau mama au urmat aceasta cale ori pentru ca ti-au sugerat ca asta ar fi bine,acum intentionezi sa studiezi medicina pentru ca asta e ceea ce te-a atras pe TINE,asta e ceea ce crezi TU ca ar fi mai bine pentru TINE).
Dupa cum am mentionat mai sus.incepi sa te cunosti,dar oare vei finaliza vreodata acest proces?Cat de mare e riscul in fata caruia ne expunem?Riscam sa ne pierdem propria identitate ? Oare acest proces al cunoasterii ne schimba inconstient?Pornesti in cautarea unui lucru si sfarsesti prin obtinerea altuia.Oare acest process al cunoasterii nu este decat o etapa a propriei evolutii?
Am pornit pe drumul cunoasterii propriei indentitati si am sfarsit prin a o pierde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu