Poate ca nu as fi scris nici astazi nimic daca de la ultimul post nu s-ar fi intamplat cateva lucruri care mi-au placut. Anul asta inca o data prima ninsoare ma prinde in Bucuresti , era o zi de sambata tocmai iesisem de la metrou eram la Izvor , cand am iesit am vazut cum cade cate un fulg pierdut , apoi pana am trecut dambovita s-a intetit apoi din ce in ce mai tare , in acele momente am facut cunoistinta cu iarna , a fost frumos intodeauna prima ninsoare este emotionanta , e la fel ca si cu prima intalnire cu persoana iubita, parca ti se inmoaie picioarele si ati trec prin cap tot felu de planuri . Ok dece asta a fost cu inceputu ierni , binenteles ca de atunci iarna sia intrat in drepturi pee deplin, si chiar mia placut lucrul acesta mai ales intr-un oras cum e Bucurestiul pe care al tranforma radical .Ami doream de mult sa vad o iarna adevarata in Bucuresti , si pot sa spun fara nici o retinere ca orasul asta e superb cand e alb .Ami placea sa ma plimb prin ninsoarea puternica si prin vantul care ami taia de multe ori respirati , dar nu ma deranja pt ca era iarna in Bucuresti era iarna si in sufletu meu .Zona dorobanti si aviatoriilor se transformasera intr-un adevarat muzeu in aer liber, ami place foarte mult zona asta pt ca e locul unde poti sa te intorci in trecut ajutat fiind de cladiriile vechi de copaci poate uni dintre ei chiar seculari , iar modu in care era curatata zapada de pe trotuarele din fata zecilor de resedinte si ambasade ami aducea aminte de atmosfera povestiilor lui Anderesen, erau gramezi de zapada adunate la baza copacilor gardurile inalte forjate ami dadea impresia cxa dincolo de ele in caldirile maiestre se odihnesc la caldura semineului mai mari boieri si a lor domnite care foarete probabil citeau un roman frantuzesc sau cantau la o pianina. E frumos sa visezi cu ochi deschisi mai ales iarna , singurul lucru care nu reusea sa intregeasca acest vis erau trasurile trase de cai , si lipsa lumini la multe dintre aceste cladiri care parca erau uitate de un suflet cald. Tot plimbanduma ma trezea din acesta visare cate o limuzina eleganta , neagra in care vizitiul de altadata acum un domn imbracat intr-un costum italienesc si cu o cravata sobtra asi conducea spre conac boierul astazi inlocuit fiind de acel domn cu mobil la ureche , numai ca eu am observat in acea seara un domn ingandurat care scaldat de o lumina galbuie din plafonu limuzinei privea cu o figura a omului ingandurat pe fereastra din dreapta spate , era singur , nu am putut descifra foarte bine steguletul care flutura in coltu masini , dar cred ca era un diplomat polonez. Apoi indreptanduma spre piata victoriei , am trecut pe langa sediul Energy Holding unde in fiecare an aveau inbodibit in curtea lor un brad foarte frumos, eu am zis ca e cel mai frumos din oras , 0oameni sau pregatit din timp au montat schelele apoi au inceput sa aranjeze etajat podoabele de craciun . In seara respectiva mi-am dorit sa-l vad si aprins , a fost superb cu globuri mari proportionale cu marimea pomului , si fara altfel de obiecte fara rost aruncate la intamplare pe crengile pomului asa cum de altfel am vazut la bradul guvernului care desi era mai inalt ma dezamagit ca in fiecare an.Si apoi cu tot deranjul creat in oras datorita zapezi , frigului , gheti si a vantului eu ai dau nota 10 acestui oras pt ca stie cum sa-si poarte vesmintele albe, anul asta m-am gandit de doua ori daca sa raman sau sa mai zabovesc prin Bucuresti , lucru care nu mi s-a mai intamplat, poate datorita faptului ca ma adoptat intr-un mod la care acum cativa ani nu ma asteptam .
Dupa care intr-o zi m-am hotarat ca ar trebui sa ma dau batut sa recunosc tot ceea ce am negat vehement pana atunci sa ma ma intorc spre casa , a fost 18.12.09 seara, frig , asteptare crancena , ........dar asta pe altadata.
