Si-a Inghesuit sufletul intr-un cos de gunoi. Nu avea loc si a imprastiat hartiile urat mirositoare. Cuvinte vechi si mucegaite ii radeau ironic si stupid. Nu-i placea. Ar fi vrut sa iasa, dar corpu-i era invalid. Testul din jurul ei devenea din ce în ce mai mic. Nu-i placea. Dar era nevoie. Cum ar fi putut fi vreodata descoperita?
Nu o mai vazuse vreodata plangand. A alinat-o strangandu-i lacrimile si pictand pe ele fete zambitoare. A privit-o cum ii raspunde cu un zambet timid si a tresarit ca lovit. A placut-o, desi nu o putea vedea. A iubit-o, desi ea nu raspundea. Carapacea parea facuta din plumb. A incerca sa intre langa ea, dar nu a avut loc. A incercat s-o i-a in brate, dar nu a putut. A suspinat si a perorat iubire.
Ea nu a stiut cum sa-l aline. Nu a putut. A incercat sa iasa. Si-a incordat trupul, a inchis ochii si a incercat sa-si sparga gratiile. Nu a mers. Testa ei nu era nici macar o vraja. O lacrima nu o putea evapora, iar un sarut nu putea rupe otelul. Era creatie proprie. Si-a fortificat fiinta asa încat nici ea ss nu mai poata iesi.
Vazand-o cum se chinuie, i-a vorbit pentru prima data. Vorbea cursiv. Simtea cursiv. O iubea cursiv.
Ea nu auzea.El a tacut. Ea a ascultat pentru prima oara linistea. El a iubit pentru prima si ultima oară, o broasca testoasă. In schimb, ea a ramas pentru totdeauna, o broasca testoasă.
