Daca Euclid a reusit sa fie misterios, eu de ce nu pot fi?
Cine spune ca nu sunt? Crezi ca ma cunoști? Nici pe jumătate. Copertina mea ramane ridicata, actorii continua sa joace, iar carapacea ramane deasupra. Nu incerca sa ma scoti. Ies si singur ... uneori.
Adevaratul mister al lumii este vizibilul, nu invizibilul.
Sunt o carte deschisa. Citeste-ma. Daca intelegi ceva, atunci esti un fel de Euclid al II-lea. Eu nu inteleg, dar am renuntat de mult la asta.
Sunt o carte deschisă. Citeste-ma. Crezi că acum stii totul despre mine? De fapt, nu stii nimic. Dar imi place sa iti las impresia asta. De ce? Nu stiu ...
Mi-a spus cineva ca mai trebuie sa cresc, mai am multe de invatat si de adaugat in sala mea de teatru. De unde stii? Esti cumva un Nostradamus secund? Tin sa te anunt ca nu-mi plac Nostradamusii.
Te anunt cu regret ca toti crestem si mai avem de crescut. Pana ajungem in pamant. Este trist, dar relevant. Si tot nu ajungem sa invatam, nici macar pe sfert din ce ar trebui si ar fi, pana la urma, firesc. Si poate ca acesta din urma, este un lucru bun. Urat ar fii sa le stim pe toate. Si urat ar fi verosimulul, daca exista unul.
Si te mai anunt cu vehementa ca am crescut destul. Nu mai vreau, multumesc de oferta! Si nici sa mai adaug actori in sala mea de teatru nu-mi doresc. S-a inchis casting-ul. Nu mai e loc. Ce-i prea mult, strica ... iar eu deja am umplut sala.
