Apa. Imensa fluiditate. Vii, pleci, iar vii, iar pleci, dar ramai cu mine mereu. Faci parte din mine asa cum eu fac parte din tine.
Mereu dorm bine cand ploua. Asta pentru ca ma acoperi, iubita Ploaie, ca o plapuma groasa si energia celorlalti nu mai fuzioneaza cu a mea. Imperativa si sonora, fiinta ta multipla ma obliga sa meditez, sa ma gandesc la mine. Sentimentele mele fluide curg si-mi impanzesc tot corpul cum rar mi se intampla. Ma regasesc, Ploaie, ma regasesc ca pe o persoana distincta si ma simt bine in compania mea muta. Regasesc persoana perfecta cu care sa beau ceai de menta in foisor si careia sa ma exprim liber, sigur fiind ca nu ma persifleaza. Eu sunt cel mai bun prieten al meu, persoana cu care intretin o legatura de similaritate spirituala iar tu esti circumstanta care ne pune in legatura.
Eu impreuna cu mine formam o jumatate de om care asteapta alergand cu siguranta ca acolo mai exista o jumatate care asteapata alergand fragmentata si obosita. Sunt o piesa dintr-un puzzle de doua piese pe care vantul le-a ascuns in doua locuri secrete, bine pazite, in doua sisteme solare distincte care sunt despartite de 2161 de zile si 1641 kilometri. Cat de aproape in ciuda distantei reci si necrutatoare. Ploaie, mi-e frica de o eventuala gaura neagra care ameninta eventualitatea asamblarii puzzle-ului nostru. Vreau sa intre in functiune legea magnetismului dar mi-e teama sa nu fiu un ciot demagnetizat. Sunt gata sa fiu absorbit de necunoscut dar mai intai vreau a ma reintregi!
