Intr-un acvariu cu pestisori aurii. Acesti pestisori au fost crescuti
intr-un acvariu incapator, pe mijlocul caruia se afla un geam de sticla,
impartindu-l in doua. De fiecare data cand micutii carasi vroiau sa treaca de geamul de sticla se opreau cu botul in geam. Azi asa, maine asa...pana cand pestisorii au priceput ca pe acolo nu se poate trece si s-au limitat la spatiul restrans pe care il aveau, fara sa mai incerce sa treaca dincolo. Dupa doar cateva luni cercetatorii au scos geamul care impartea acvariul. Si ce credeti ca au facut pestisorii?
Au inotat fericiti ca acum au un acvariu dublu ca dimensiuni si ca nimic nu ii mai stanjeneste? Nu. Pestisorii nu au facut absolut nimic si s-au comportat ca si cum geamul de sticla nu ar fi disparut. Pentru carasi geamul era inca acolo si limitele impuse de acel geam inca existau. Pestisorii devenisera prizonierii propriilor credinte si limitari.
Ne putem da seama ca asta nu se intampla doar in cazul pestilor...Si noi ca oameni ne limitam. Uneori poate din cauza fricii sau a incercarilor esuate.Frica este elementul care distruge orice, o piedica pe care noi ne-o fabricam. Putem combate frica incercand, avand curaj chiar daca pe moment nu vedem nimic concret de care sa ne agatam, caci uneori nu trebuie sa stim exact cum vom ajunge intr-un loc, e suficient sa vrem si sa credem ca putem. Dupa mine, principalii dusmani ai oamenilor sunt: gandurile, teama si ei insisi. Pestisorii din poveste au incercat sa treaca de cateva ori de bariera creata, renuntand intr-un final, iar atunci cand piedica a disparut si li s-a oferit ocazia de a fi liberi, abandonasera ideea de a incerca.
