Noi, oamenii, ne-am indepartat de noi.
Din ce in ce mai multi si din ce in ce mai indepartati. Dezbinati. Dezradacinati. Candva sudati. Acum soldati care se gandesc doar la soarta lor, scopul pentru care au plecat la lupta fiind abandonat. Solitari.
Atata timp cat te vei plasa pe tine in centru, nu te vei mai descoperi niciodata, pentru ca tu esti in toti ceilalti si trebuie sa vezi imaginea de ansamblu ca sa te poti repera pe tine, un gram de polen intr-un urias borcan cu miere.Caramida peste caramida, asa se formeaza casa. In casa traiesc familiile. Familiile inseamna comunitate. Cineva vrea sa faca economie si din loc in loc, lasa cate o caramida lipsa. Casa se prabuseste. De la o caramida lipsa se distruge comunitatea.De la un suflet inchis se inchide intreaga lume. Nu mai esti conectat. Esti doar un mobil cu bateria incarcata, dar fara acoperire. Esti mort. Orice apartine unui sistem. Orice sistem functioneaza bine inchegat, sudat. Dezbinati nu avem nicio sansa. Nicio sansa de supravietuire reala.Inconstienta, neincrederea, haosul, frica, tradarea, amintirea, amaraciuna din tine te fac sa privesti altfel lumea, cu ochi de sticla, terni si goi.
Miscarea aripilor unui fluture intr-o parte a lumii poate provoca un taifun in alt punct al planetei, asta ne spune teoria haosului, "the butterfly effect".
O schimbare infima poate da totul peste cap, poate transforma lucrurile radical.
