Am cam ramas in urma , acum cand parca timpu e de neoprit , mai e un pic si 2009 o sa ramana in urma , dar nu o sa fie un an de lepadat , pot sa spun ca e unul din acei ani care te uimesc.
Dar vreau sa continui cu plecarea mea spre casa, ei bine era vineri seara in gara de nord din Bucuresti , ca de fiecare data aglomeratie multa , multa , multa poate prea multa .De fiecare data in gara de Craciun se pun beculete colorate asta paote pt a mai dezmorti fruntiile oamenilor care asi asteapta nerabdatori plecarea.Ei bine in aglomeratia respectiva cu greu mi-am facut loc sa ajung si eu pana in fata tabelei principale , care pt orce calator reprezinta locul suspinelor numai ca anul asta a fost si locul chinurilor , nervilor. Trenul meu un accelerat inca nu era nici macar anuntat nu ma ingrijoram pt ca de obicei peronul la gare gara trenul respectiv acceleratul era anuntat cu 15 minute inainte de a pleca intodeauna, asa ca mi-am ocupat un loc in spatiu si ca de obicei cu mare rabdare am asteptat apoi cu timpul am inceput sa meditez dupa care sa bombanesc apoi sa incep usor sa ma enervez , ca mai apoi sa ma lamentez ,ei in faza asta am zis ca ar trebui sa ma potolesc , ar fi rusinos din partea mea sa continui o astfel de stare , dar cum sa ma calmez cand trenul meu avea deja o intarziere de 80 de minute iar eu eram in gara cu 1h inainte de plecarea prematura pana la urma a trenului . La un moment se anunta peronul , ok zic eu asta era un lucru bun pt ca deja indurasem prea multe atatea ore in locul meu ocupat din spatiu , buzele mele ami erau amortite , era ger in gara de nord cand vorbeam la telefon era un chin sa vorbesc cursiv de aceea am si renuntat sa o mai fac.Ne-am mutat pe peronul inzapezit departe de rumoarea din centru gari unde masa de oameni cand auzeau ca se anunta un tren care binenteles facea parte din zecile de trenuri intarziate , se pornea din partea lor un val de zumzete o rumoare generala , parca era o mica revolutie a pelerinilor , chiar infricosatoare pe alocuri pt ca era foarte imprevizibila miscarea de trupe cand trenul gara la peron , toti acei oameni ca niste soldati la un singur semn urmau o singura cale in pasi care mai de care mai alerti , si asta nu pt ca trenul lor ar fi plecat in doi timpi si trei miscari , nici vorba , dar poate ca din cauza asteptari lor indelungate si a starilor prin care au trecut pe rand atata timp se manifestau ancestral insufletiti de spiritul turmei , am vazut inca o data cat de slab si lipsit de ratiune poate fi asa zisul cel mai evoluat animal de pe tera cand e manat habornic de spiritul turmei , e pur si simplu oribil . Deci eu am asteptat pe peron sosirea trenului inca cel putin 40 de minute , peisaju din juru meu era frumos , zapada aduna in gramezi la baza stalpurilor desustinere , stele pe cer , frig, ger napraznic, oameni de ai mei care mai de care mai colorati in grai si port semn ca e peronul potrivit pt mine . Vine trenul , in sfarsit dupa ultima faza pe care o manifestam acee a suspinelor , ma urc in tren si nemultumit de toata tarasenia asta dar totusi putin mai linistit ca macar ma aflu in trenul meu ma instalez cat se poate de comod .In compartiment pana aproape de casa am avut o companie foarte placuta ba chiar onorabila , nu am sa vorbesc desprea asta pt ca vreau sa respect un om in adevaratu sens al cuvantului.Vreau sa ma spun ca intarzierea trenului meu a fost de aproape 2h si 30 minute aproape , si in loc sa ajung dimineata am ajuns abia la amiaza. Dar va fi o calatorie prea greu de uitat , poate din cauza faptului ca a fost atat de lunga, as vrea ca cei care gresesc sa-si asume greselile si sa-si recunoasca incompetenta , nu vreau sa-mi asum eu greselile lor intodeauna sa dau eu explicati pt indiferenta si iresponsabilitatea lor .Cum zicea cineva " Noi vrem respect ".
