EA a deschis ochii, iar EL a sarutat-o pe retina. I-a atins ploapele si i le-a stins cu zahar brun.
EL i-a atins buzele cu miere de masline. I-a demachiat pometii patati cu masca de lamaie. Nu stia că mierea e prea dulce. Nu stia ca zaharul e frate cu diabetul.
EA s-a imbolnavit, iar EL a fost de-a drapta patului sau. I-a dat apa din izvoarele cele mai pure iar mancarea a gatit-o cu propria-i figura. EA nu a mai gustat vreodata zaharul. EA a uitat gustul mierii.
Iar masca de lamaie s-a intins treptat , treptat acum pe tot corpul.
EA i-a zambit si a murit in agonie.
EL si-a lipit o masca de satir. Nu a mai vazut-o. Dar nici nu a mai gustat vreodata mierea. Nici macar zaharul brun.
EL nu a mai iubt. EL, nu a mai zambit.
EA, a murit. Zambind ...
