Toamna intodeauna anotimp care te pregateste pentru acea perioada a , anului in care omul deapana amintiri in casa lui calda cu oamenii dragi stransi in jurul mesei. E capricioasa toamna asta , ba se bucura si zambeste de iti e mai mare dragu , si iti da impresia ca totul in jurul tau sclipeste , ba cateodata e atat de suparata si incruntata incat cutele care i se formeaza de la atata mahnire , nu fac alceva decat sa dea nastere la ploi necontenite , iar respiratia grea si oftatul jalnic , da totul peste cap si apleaca la pamant , la origine , copacii , florile, plantele ,si suflete .
Imi imaginez cum ar fi un oras fara orologiu, fara clopotul din turnu biserici care sa nu te lase sa te indepartezi prea mult de la calendarul tau de zi cu zi. Un oras fara timp e un oras pustiu, secundele si minutele nu mai au ce contoriza, someaza , daca pana si ele se plictisesc de un astfel de spatiu , e cert ca sufletele acelea nu merita sa le treaca nici macar timpul. Un loc fara timp e un oras inchis , nimeni nu stie unde se duc zilele cand noaptea le ia , nimeni nu stie distanta care desparte ziua de intuneric , nimeni nu stie care e casa norilor , care e taina florilor. Cred ca nici vise nu exista , sar putea sa existe totusi istorie , dar cine sa cunoasca taina omului , sau unde e casa Domnului , daca inimile aici sunt inchise iar gandurile nu mai pot zbura in zare , cine sa prinda gandurile acestea si sa le traduca , cine sa faca lumina , atunci cand nici macar nu stii cand va veni lumina ?
Acesta e genu de loc , gen monument necunoscut , la care toti se inchina si-l priveste dar fara sa se intrebe de unde este , ce a fost . Se multumesc cu gandul ca exista . E important sa existi , dar parca e la fel de important sa-ti cunosti trecutul, care inseamna minute si secunde care la un moment dat au curs prin tine , altfel nu esti decat o........taina .
