In fotografiile acelea, vad timpul stand în loc și gasindu-mi zi de zi raspunsuri la intrebari...gasesc un da, un nu, un "te iubesc" sincer,nespus pe moment, dar simtit cu toate celulele ...vad cum pamantul tremura sub noi,vad cum traim și ce traim și mai ales vad ca simtim. Simti sa-mi zambesti,simti sa treci dincolo de lentila si sa-mi dai fiori cu privirea. Stii ce se va întampla cu poza asta, stii ca o voi lipi pe perete si când o voi vedea ma voi gandi la tine iar eu stiu ca zambetul tau va ramane mereu in mine. Asa ca zambeste-mi frumos.
Zambeste-mi acum,zambeste-mi pentru maine,zambeste-mi si pentru 17 si pentru 18,dar mai ales pentru ...zambeste-mi,da,da zambeste-mi pentru poimaine,pentru luna ce urmează și pentru tot restul vietii cand vom fi despărtiti și ne vom uita obiceiurile,gesturile,cafelele și versurile,toamnele și amintirile,pasii,mainile,degetele,bratele,trupul,gatul,urechile,buzele si ochii.
Zambeste-mi din fotografie si lasa-ma sa te uit odată, si încă odata, si încă odata...
In fotografie te vad mereu si-ti zambesc melancolic dintr-un colt de toamna ce de-abia iese din puf.
Parca imi e dor de-o ploaie frumoasa de toamna.
