24 nov. 2010

Din ce in ce mai mic

Nu exista absolut, perfectiune, stare ideala, sanatate tun,
privire de vultur, iubire fara imperfect, reactie instantanee!
exista doar dorinte si tinderi catre stari ideale-
dar mica e viata
si parca nu stii pe care cale sa o apuci,
ca acceptia uneia e refuzul tuturor celorlalte,
ca timpul dedicat uneia înseamna pierderea oporunitatii altora,
ca a intelege ceva se propaga in a uita altceva,
ca a fi cu tine, inseamna a nu mai fi cu nimeni,
caci tu mi-ai fi gand permanent si timp-irosit-pretuit.

Si vezi tu, viata nu are indicatoare la fiecare pas
si nici harta facuta de cand lumea si pamantul,
harta ce poate fi o lume sau un punct microscopic al ei,
tu iti esti cartograf, si tu iti faci harta ta,
unde poti avea populatie, continente, ape, relief sau nu,
dar unde tu trebuie sa existi fara ezitari.


As urla de frică
as plange de singuratate,
dar ma dezic.
Si fug si las in urma mea castele
si în fata mea vad numai nisip.

Si ma catar pe oameni ca sa vad lumea de sus,
pentru ca eu caut sa am o panorama
in care ss surprind mereu si apusul si rasaritul,
in care lumina sa se separe de intuneric,
dar instantaneu ma reneg.
Si totusi, e asa frumos de pe umerii lor,
oamenii par si mai mici,
si mai tresar oameni-gigant ici-colo-
sunt asa maiestuosi si frumosi,
dar, la randul lor, si ei stau în carca altora,
si toti par grei si mari.


Si, zilele astea cand mi-am renumarat degetele parca erau mai putine la numar
si bratele mi se micsorau in fata ochilor mei,
si parca fie nu-mi aminteam ce facusem cu o zi in urma,
fie nu intelegeam .

Ori sunt prea mic Si devin Si mai mic,
ori lumea se Intinde fara rusine,
ori ochii mei au nevoie de inca de o pereche de ochi!