Ami amintesc acum , ca la mine in oras exista cea mai familiara biblioteca din lume . E o biblioteca de stat , care se gaseste intr-o cladire veche , mai precis in incinta casei de cultura orasenesti , dar e separat de tot ceea ce inseamna programele casei de cultura.Nu asta e important ci faptul ca e un spatiu cochet si in care m-am simtit bine intodeauna cand ajungeam acolo. La starea asta ajuta faptul ca tot spatiul asta avea o viziune inspre afara spre dealul care margineste orasul , apoi fiind amplansata in centrul vechi al orasului se vedea parcul si biserica impunatoare a Romano Catolicilor. Cum e alcatuita biblioteca : are un intrand in care se afla undeva in capat in fata unui geam care e cel mai special pt ca are cea mai frumoasa priveliste si e primul lucru care ati atrage atentia, ei bine se afla biroul bibliotecarului .Care e o femeie binenteles de mare caracter , apoi de o parte si alta a intrandului se afla doua sali mari reprezentand depozitele cu carti la care ai acces la raft . In stanga e literatura , romaneasca , straina, la stanga e stiinta, .Ami este cam straina partea stanga , nu am avut ocazia sa zabovesc mult printre acele rafturi , asta pt ca mi se parea ca oricum nu am sa pot citi tot , si ma invinovateam cand vedeam atatea carti in jurul meu , de faptul ca am ramas in urma si nu am sa pot recupera niciodata acele capodopere care trebuiau citite la un anumit moment .Partea stanga o cunosc foarte bine asta datorita faptului ca e incomparabil de mica fata de dreapta. Tin minte si acum locul unora din carti , pe care aveam impresia atunci ca sunt singurul om care le deschide , ca nu sunt pretuite asa cum ar trebui. Raftul cel mai interesant pt mine si in fata caruia pierdeam minute bune pana sa ma hotarasc ce carte sa-mi iau , ca nu veneam expre pt ceva anume sau cand aveam si un astfel de scop nu ma puteam abtine sa nu scotocesc si sa gasesc o carte doua, trei , interesante , chiar daca nu erau de nivelul meu , dar incercam sa le inteleg .Raftul de medicina era de un metru , carti esentiale , tin minte , vreo doua anatomi , o fiziologie si ceva de biochimie, la fel era si raftul biologie si chimie, alceva nu ma prea interesa.
Experienta placuta cu biblioteca incepe atunci cand am imprumutat prima carte de la ei si nu am restituito la timp .Am primit amenda , a venit o carte postala acasa prin care eram instintat ca sunt amendat pt posesie ilegala a unei carti .Am ajuns a doua zi la biblioteca cu cartea si suma respectiva de bani .Binenteles ca toata treba cu amenda era de fapt un joc emotional , pt ca atunci cand am ajuns acolo si ma pregateam sa platesc suma respectiva mi s-a spus oarecum oarogant ca nu trebuie sa fac asa ceva. Nimic nu mia trebuit mai mult desi nu aveam decat vrei 16 - 17 ani poate mai putin , tot incapatanat eram si cu principi clare . Ei bine asa cum am stiut eu atunci iam tinut o predica cum nu cred ca a mai auzit si nu cred ca va mai auzi femeia aceea vreo data , iam spus ca bani respectivi ai dau in sensu unei donati din care biblioteca sa poata sa se intretina sa cumpere carti si alte cele , ca avea nevoie , deci scopul meu era nobil.Bibliotecara , o tinea pe a ei , ca nu , si nu .Eu pe a mea , ca asa doresc eu , si ca bani ai dau spre binele biblioteci , am mai spus si alceva , nu mai ami aduc aminte acum foarte clar ce , dar stiu ca femeia a fost grozav de impresionata. Nu ma deranjat faptul ca am primit carte postala cu replica " va rugam frumos sa restituiti cartea imprumutata ......" ci faptul ca era vorba si de o amenda , pe care o primea un tip care nu era in stare sa indoaie nici macar ultima pagina a carti , mi s-a parut o sfidare , o denigrarea a tot ceea ce eram eu atunci , adica faceam parte brusc din categoria delicventilor , eram o rusine a societati . Ei bine am decis sa demonstrez ca eu sunt altfel .De atunci a inceput aceasta iubire.
Mia trecut prin cap sa donez o parte din cartile mele de specialitate , sa fac un raft asa cum as fi vrut sa-l gasesc eu acum mult timp cand m-am lovit de acel singur metru patrat de carti .Apoi m-am gandit ca , nu stiu daca pot sa fiu atat de darnic cu ceva care inca mai e a statului , si de care nu va avea nimeni , grija vreodata , de ce sa ai dau o floare statului cand el mia dat doar palme pe vremea aceea.Desi asta va fii una din dorintele mele atunci cand nu voi mai fi , pana atunci am propria mea biblioteca asa cum mio doream atunci cand ami lipsea.
