Prea mult

Se intampla de multe ori si tot de atat de multe ori fara vointa ta " sa vorbesti , sa spui , sa faci , mai mult decat trebuie ", manat probabil de o ambitie care in momentele acelea este oarba si muta , si se naste dintr-o miscare schizofrenica a unei bucati de carne aflata in agonie. Se pare ca faptele au puterea de a crea un chimism atat de concentrat incat a ramane fara un gram de sensibilitate e doar o chestiune manifestata dar imposibil de constientizat si de asumat.

Tot chimismu acesta da nastere la manifestari fizice la expresii si tonuri necugetate nascute in clipe de pierdere abisala a propriului eu. Ca orce chimism si acesta poate fii concentrat atunci , cand intr-un dialog " se spun sau sa fac lucruri care intrec masura " , sunt momente in care armonia ta se rupe , devii singur, doar tu, cuvintele si trismusu tau grotesc, esti parasit de esenta, esti gol , esti o bucata, care pluteste pentru cateva momente undeva deasupra apartenetei sale , si va muri zdrobit de goliciunea lui in din acele moment.

Este clar ca e de preferat ca aceasta zdrobire de tera sa fie unica , sa i se intample celui care se simpte a fii cel mai repede gol , asta poate ii va servi ca exemplu celui asupra caruia vroia sa se inalte goliciunea. Asta il va ajuta ca niciodata sa nu simpta acea usurare care sa-l faca sa pluteasca initial, dupa care sa-si gaseasca sfarsitul intr-o prabusire vesnica.
Un astfel de exemplu ne va ajuta sa fim mai grei acolo unde suntem.

O noua era

Se spune ca se apropie sfarsitul , iar sfarsitul pentru multi inseamna foc , caldura mare, si probabil o sa se intample cam asa :caldura o sa ne topeasca creierii care se vor scurge pe pamant formand o magma uriasa de idei. Iubirile lumii se vor amesteca necunoscute. O noua Era chimica va guverna Pamantul. Oamenii-si vor tiri existentele guvernate doar de pofte prin balta mustinda de sinapse si circumvolutiuni.

Apoi, dintr-odata, va reveni inghetul. Mlastina mondiala de creieri se va intari. Bucati de ganduri si dorinte vor fi incastrate vesnic in cuburi concrete cu care se vor juca eschimosii sfarsitului lumii.

Voi fi o trista amintire in mana unui copil cu ochii oblici si guler imblanit. Viscolul nu va mai purta pe aripile sale soaptele niciunei iubiri...