29 iun. 2010
Cuvinte diluate
Cuvintele nu inseamna nimic. Fara forta motrice a pulsatiilor sufletului si mintii ele raman piese de domino aruncate pe o masuta de piatra intr-o gradina pustie. Neatinse de OM, "ura" si "iubire" nu inseamna nimic. "Razboi", "rapace", "teama", "orgasm", "moarte", "ticalosie", "crima", "trandafir", "zori", "mare", "esenta". Cuvinte. Fara valoare, fara semnificatie decat numai prin perspectiva memoriei afective care stie ca le-a auzit candva, undeva si le asociaza pe loc cate o imagine. Scoase din context insa, cuvintele nu sunt periculoase.
Un bebelus care rosteste "crima" e o sursa de amuzament. La fel ca un batran care si-ar dori o "galetusa".
Adesea uitam ca noi dam valoare cuvintelor. Uitam ca, iesite din gura noastra, efectul lor poate fi de la sublim pana la devastator. Adesea rostim cu usurinta cuvinte mari care se transforma in promisiuni, ulterior neonorate, rostim elogii inutile, minciuni sfruntate, adevaruri de complezenta, complimente dulcege, jigniri inutile. Responsabilitatea cuvintelor ne scapa.
Ma gandesc ca daca pentru fiecare cuvant cu greutate am resimti o durere interna, lucrurile ar fi mult mai simple. Sa te coste si sa platesti pentru a spune un lucru cu adevarat important, cu o semnificatie de care esti sigur. Sa fii fortat sa iti alegi cu grija cuvintele. Sa fii sigur ca merita durerea, sa fii sigur ca altmineri n-ai reusi sa te faci inteles. Clasa injuraturilor, a reprosurilor, acuzele, juramintele, enunturile emfatice, laudele, amenintarile, toate clasele de cuvinte care pot distorsiona sensul a ceea ce noi simtim cu adevarat, sensul din sufletul nostru, orice disimulare cat de mica a fiintei noastre sa stea sub amenintarea durerii fizice.
Cel mai tare ar trebui sa ne doara atunci cand spunem "te iubesc".
Un bebelus care rosteste "crima" e o sursa de amuzament. La fel ca un batran care si-ar dori o "galetusa".
Adesea uitam ca noi dam valoare cuvintelor. Uitam ca, iesite din gura noastra, efectul lor poate fi de la sublim pana la devastator. Adesea rostim cu usurinta cuvinte mari care se transforma in promisiuni, ulterior neonorate, rostim elogii inutile, minciuni sfruntate, adevaruri de complezenta, complimente dulcege, jigniri inutile. Responsabilitatea cuvintelor ne scapa.
Ma gandesc ca daca pentru fiecare cuvant cu greutate am resimti o durere interna, lucrurile ar fi mult mai simple. Sa te coste si sa platesti pentru a spune un lucru cu adevarat important, cu o semnificatie de care esti sigur. Sa fii fortat sa iti alegi cu grija cuvintele. Sa fii sigur ca merita durerea, sa fii sigur ca altmineri n-ai reusi sa te faci inteles. Clasa injuraturilor, a reprosurilor, acuzele, juramintele, enunturile emfatice, laudele, amenintarile, toate clasele de cuvinte care pot distorsiona sensul a ceea ce noi simtim cu adevarat, sensul din sufletul nostru, orice disimulare cat de mica a fiintei noastre sa stea sub amenintarea durerii fizice.
Cel mai tare ar trebui sa ne doara atunci cand spunem "te iubesc".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)