In jurul Pamantului Dumnezeu a infasurat un pergament de stele. Sta in spatele lui si invarte flasneta mileniilor. Iar stelele se desfasoara in fata noastra. Se nasc mor si calatoresc.
Oamenilor li s-a dat moartea pentru ca nu au putut intelege infinitul. Omul nu concepe lucrurile fara sfarsit. De aceea moartea ne linisteste intr-un fel. Impacarea cu ideea mortii este mai degraba linistea ce deriva din infinit. Daca am fi inteles infinitul am fi trait vesnic.
Dumnezeu sta ascuns in spatele stelelor si proiecteaza imagini pentru fiecare dintre noi. Un inger s-a dus ieri la Dumnezeu si l-a intrebat: Doamne, pot sa vad si eu filmul tau ?
Filmele noastre, milioanele de filme proiectate de Dumnezeu si vizionate in avanpremiera de ingeri. In spatele stelelor se afla Dumnezeu. Stelele si universul au un sfarsit, oare cine va mai proiecta filmele noastre, cine va mai invarti flasneta mileniilor...................
