Dragostea mea este strigatul din fiecare noapte, la ceas tarziu cand clavicula iubitei nu ocupa spatiul si forma pernei de alaturi. Dragostea mea este acel val de sange navalnic care vuieste prin vene in cautare de anotimpuri, dragostea mea este jumatate din ratiunea de a fi pentru acest lut, forma si suflet, precum este un copac coroana si radacini. Dragostea mea este adancul cel mai adanc decat oceanul cand ceruri se scufunda in taina apelor de noapte si nuferi albi cuprind Luna în vesnic cantec de viata.
Dragostea mea este toata inima care a mai ramas sa bata la portile vechi de lemn uitat de timp sau luntrea care a calauzit sufletele la malul promis cand lumile noi, rand pe rand s-au uitat in istorii nescrise. Dragostea mea este dorul pe care nu pot sa il strang in suflet niciodata si nici navod nu am pentru nelinistea lui care izbeste tampla si pieptul ca un rasarit de mare.
Dragostea mea este tot ce am vrut sa am vreodata, cuvant abia soptit ca un ecou pe buzele mele, pe buzele ei, de mama si iubita.
