Un om a murit. Pana aici nimic spectaculos. Interesant este ca a murit uitand sa respire. A uitat sa respire, pur si simplu. Si a murit. Cand a ajuns in rai o multime murmuranda de ingeri s-a bulucit sa-l vada. Era o perioada in care bantuia gripa, astfel incat unii dintre ingeri isi trageau nasul, iar altii stranutau pe infundate. Omul nostru ii privea speriat.
Dupa ce i s-a povestit cum si de ce murise, un veteran il intreba: cum e posibil sa uiti sa respiri? Ce faceai? Omul raspunse: - Cautam o rima pentru un vers. Un curent de indignare strabatu multimea. Ma rog, nu sunt convins ca era indignare, dar asa a ajuns aceasta poveste la urechile mele. Ingerul veteran falfai a tacere si intreba: - Ce vers? Nu se mai auzi niciun stranut, nici macar un nas suflat. Pentru cateva secunde, desigur, in care omul raspunse din nou: - Daca iubirea s-ar sfarsi pe pamant...
Cateva saptamani mai tarziu nimeni nu intelegea pe pamant de ce cadeau ingeri. Noi stim ca erau ingeri cazuti in cautarea rimei care sa dezvaluie tabloul apocaliptic al unui pamant fara iubire. Se pare ca ingerii pur si simplu uitau sa respire in cautarea celei mai bune rime. Au fost si cateva conflicte la inceput din cauza unora care se grabisera sa prezinte niste variante cu totul si cu totul nepotrivite.
Cert este ca sus acolo ingerii se imputinau. Cadeau pe pamant in chip de oameni.
Dumnezeu, caruia nimeni nu indraznea sa-I ceara ajutorul, zambea in barba, privind cum pe pamant ploua cu iubire.
