...exista un oras undeva inainte de capatul lumii, facut din hartie.aceasta creste peste tot si e acoperita cu propozitii si fragmente din carti.
Pe strazi se pot vedea masini , motociclete , tramvaie toate din foi. Mi-ar placea si mie sa zbor cu un avion confectionat dintr-un fragment din Buzzati sau sa ma plimb cu o barca dintr-un poem de Sorescu.
Orasul are si oameni saraci si bogati.Primii sunt cei care mananca beau si se spala cu tabloide doar pentru ca sunt mai ieftine si usor de gasit. Instaritii sunt cei care servesc dimineata o portie sanatoasa din Maestrul si Margareta acoperia cu Spuma Zilelor. E foarte interesant modul in care oamenii de aici se spala pe dinti: isi acopera acestia cu fragmente interminabile din Kant , si dintii devin albi (ca hartia bineinteles).
Am uitat sa spun ca in acest oras si oamenii sunt de hartie. Culoarea lor difera , nuantele de alb sunt pretutindeni. Mai exista si niste cetateni de culoarea cartonului maro. Ei stau tot timpul in grupuri restranse , vand ilustrate pe post de covoare, merg din casa in casa si colecteaza hartiile vechi de la vecini. Pe langa asta , poarta mustata si palarie iar muzica lor e frumos colorata si cartonata.
Asfaltul orasului e facut din copertile unor carti de valoare suspectibila si aici nu am sa dau nume.
Este interzis focul si e de inteles de ce. Oamenii nu au mai vazut acest fenomen de mult, doar cei batrani isi mai amintesc cum arata. Cel ce e prins cu focul la el este arestat de indata.
Plimbandu-ma pe strazi , am dat intamplator peste o nunta de hartie. Proaspat casatoritii isi puneau pe degetele subtiri niste agrafe de birou care le veneau foarte bine. Cineva mi-a explicat ca procedeul de a face dragoste aici e diferit: cei doi iubiti isi scriu pe trup cuvinte si isi coloreaza imagini cu care vor ramane vor ramane toata viata. Ca niste tatuaje veritabile ma gandeam eu.
Cred ca un om normal nu s-ar putea obisnui aici. Totul e din hartie, pana si aerul are un iz de foi dintr-o carte nou cumparata.
Acum sunt intr-o inchisoara. Ei ma tin prizonier pana cand ma hotarasc sa renunt la cutia de chibrituri luata de acasa.
