Noi vrem respect

Am cam ramas in urma , acum cand parca timpu e de neoprit , mai e un pic si 2009 o sa ramana in urma , dar nu o sa fie un an de lepadat , pot sa spun ca e unul din acei ani care te uimesc.
Dar vreau sa continui cu plecarea mea spre casa, ei bine era vineri seara in gara de nord din Bucuresti , ca de fiecare data aglomeratie multa , multa , multa poate prea multa .De fiecare data in gara de Craciun se pun beculete colorate asta paote pt a mai dezmorti fruntiile oamenilor care asi asteapta nerabdatori plecarea.Ei bine in aglomeratia respectiva cu greu mi-am facut loc sa ajung si eu pana in fata tabelei principale , care pt orce calator reprezinta locul suspinelor numai ca anul asta a fost si locul chinurilor , nervilor. Trenul meu un accelerat inca nu era nici macar anuntat nu ma ingrijoram pt ca de obicei peronul la gare gara trenul respectiv acceleratul era anuntat cu 15 minute inainte de a pleca intodeauna, asa ca mi-am ocupat un loc in spatiu si ca de obicei cu mare rabdare am asteptat apoi cu timpul am inceput sa meditez dupa care sa bombanesc apoi sa incep usor sa ma enervez , ca mai apoi sa ma lamentez ,ei in faza asta am zis ca ar trebui sa ma potolesc , ar fi rusinos din partea mea sa continui o astfel de stare , dar cum sa ma calmez cand trenul meu avea deja o intarziere de 80 de minute iar eu eram in gara cu 1h inainte de plecarea prematura pana la urma a trenului . La un moment se anunta peronul , ok zic eu asta era un lucru bun pt ca deja indurasem prea multe atatea ore in locul meu ocupat din spatiu , buzele mele ami erau amortite , era ger in gara de nord cand vorbeam la telefon era un chin sa vorbesc cursiv de aceea am si renuntat sa o mai fac.Ne-am mutat pe peronul inzapezit departe de rumoarea din centru gari unde masa de oameni cand auzeau ca se anunta un tren care binenteles facea parte din zecile de trenuri intarziate , se pornea din partea lor un val de zumzete o rumoare generala , parca era o mica revolutie a pelerinilor , chiar infricosatoare pe alocuri pt ca era foarte imprevizibila miscarea de trupe cand trenul gara la peron , toti acei oameni ca niste soldati la un singur semn urmau o singura cale in pasi care mai de care mai alerti , si asta nu pt ca trenul lor ar fi plecat in doi timpi si trei miscari , nici vorba , dar poate ca din cauza asteptari lor indelungate si a starilor prin care au trecut pe rand atata timp se manifestau ancestral insufletiti de spiritul turmei , am vazut inca o data cat de slab si lipsit de ratiune poate fi asa zisul cel mai evoluat animal de pe tera cand e manat habornic de spiritul turmei , e pur si simplu oribil . Deci eu am asteptat pe peron sosirea trenului inca cel putin 40 de minute , peisaju din juru meu era frumos , zapada aduna in gramezi la baza stalpurilor desustinere , stele pe cer , frig, ger napraznic, oameni de ai mei care mai de care mai colorati in grai si port semn ca e peronul potrivit pt mine . Vine trenul , in sfarsit dupa ultima faza pe care o manifestam acee a suspinelor , ma urc in tren si nemultumit de toata tarasenia asta dar totusi putin mai linistit ca macar ma aflu in trenul meu ma instalez cat se poate de comod .In compartiment pana aproape de casa am avut o companie foarte placuta ba chiar onorabila , nu am sa vorbesc desprea asta pt ca vreau sa respect un om in adevaratu sens al cuvantului.Vreau sa ma spun ca intarzierea trenului meu a fost de aproape 2h si 30 minute aproape , si in loc sa ajung dimineata am ajuns abia la amiaza. Dar va fi o calatorie prea greu de uitat , poate din cauza faptului ca a fost atat de lunga, as vrea ca cei care gresesc sa-si asume greselile si sa-si recunoasca incompetenta , nu vreau sa-mi asum eu greselile lor intodeauna sa dau eu explicati pt indiferenta si iresponsabilitatea lor .Cum zicea cineva " Noi vrem respect ".

Revolutia alba

Poate ca nu as fi scris nici astazi nimic daca de la ultimul post nu s-ar fi intamplat cateva lucruri care mi-au placut. Anul asta inca o data prima ninsoare ma prinde in Bucuresti , era o zi de sambata tocmai iesisem de la metrou eram la Izvor , cand am iesit am vazut cum cade cate un fulg pierdut , apoi pana am trecut dambovita s-a intetit apoi din ce in ce mai tare , in acele momente am facut cunoistinta cu iarna , a fost frumos intodeauna prima ninsoare este emotionanta , e la fel ca si cu prima intalnire cu persoana iubita, parca ti se inmoaie picioarele si ati trec prin cap tot felu de planuri . Ok dece asta a fost cu inceputu ierni , binenteles ca de atunci iarna sia intrat in drepturi pee deplin, si chiar mia placut lucrul acesta mai ales intr-un oras cum e Bucurestiul pe care al tranforma radical .Ami doream de mult sa vad o iarna adevarata in Bucuresti , si pot sa spun fara nici o retinere ca orasul asta e superb cand e alb .Ami placea sa ma plimb prin ninsoarea puternica si prin vantul care ami taia de multe ori respirati , dar nu ma deranja pt ca era iarna in Bucuresti era iarna si in sufletu meu .Zona dorobanti si aviatoriilor se transformasera intr-un adevarat muzeu in aer liber, ami place foarte mult zona asta pt ca e locul unde poti sa te intorci in trecut ajutat fiind de cladiriile vechi de copaci poate uni dintre ei chiar seculari , iar modu in care era curatata zapada de pe trotuarele din fata zecilor de resedinte si ambasade ami aducea aminte de atmosfera povestiilor lui Anderesen, erau gramezi de zapada adunate la baza copacilor gardurile inalte forjate ami dadea impresia cxa dincolo de ele in caldirile maiestre se odihnesc la caldura semineului mai mari boieri si a lor domnite care foarete probabil citeau un roman frantuzesc sau cantau la o pianina. E frumos sa visezi cu ochi deschisi mai ales iarna , singurul lucru care nu reusea sa intregeasca acest vis erau trasurile trase de cai , si lipsa lumini la multe dintre aceste cladiri care parca erau uitate de un suflet cald. Tot plimbanduma ma trezea din acesta visare cate o limuzina eleganta , neagra in care vizitiul de altadata acum un domn imbracat intr-un costum italienesc si cu o cravata sobtra asi conducea spre conac boierul astazi inlocuit fiind de acel domn cu mobil la ureche , numai ca eu am observat in acea seara un domn ingandurat care scaldat de o lumina galbuie din plafonu limuzinei privea cu o figura a omului ingandurat pe fereastra din dreapta spate , era singur , nu am putut descifra foarte bine steguletul care flutura in coltu masini , dar cred ca era un diplomat polonez. Apoi indreptanduma spre piata victoriei , am trecut pe langa sediul Energy Holding unde in fiecare an aveau inbodibit in curtea lor un brad foarte frumos, eu am zis ca e cel mai frumos din oras , 0oameni sau pregatit din timp au montat schelele apoi au inceput sa aranjeze etajat podoabele de craciun . In seara respectiva mi-am dorit sa-l vad si aprins , a fost superb cu globuri mari proportionale cu marimea pomului , si fara altfel de obiecte fara rost aruncate la intamplare pe crengile pomului asa cum de altfel am vazut la bradul guvernului care desi era mai inalt ma dezamagit ca in fiecare an.Si apoi cu tot deranjul creat in oras datorita zapezi , frigului , gheti si a vantului eu ai dau nota 10 acestui oras pt ca stie cum sa-si poarte vesmintele albe, anul asta m-am gandit de doua ori daca sa raman sau sa mai zabovesc prin Bucuresti , lucru care nu mi s-a mai intamplat, poate datorita faptului ca ma adoptat intr-un mod la care acum cativa ani nu ma asteptam .
Dupa care intr-o zi m-am hotarat ca ar trebui sa ma dau batut sa recunosc tot ceea ce am negat vehement pana atunci sa ma ma intorc spre casa , a fost 18.12.09 seara, frig , asteptare crancena , ........dar asta pe altadata.

Ghost

Yes I thought,
The evening was nice,
As I recall I thanked you twice,
Your
picture's still inside it's frame
And we're still playing the game,
And I
know you simply can't stay,
Have to be on your way,
But I wish you could just
be...
More than a ghost to me.
Chorus
Boy you are nothing more than
A
ghost to me,
A presence I feel
Occasionally,
Love me and keep me happy
With
empty space,
As a thousand memories fill your place.
Remember the first
time you saw me?
I swear the classroom was empty before I,
Caught your
eye,
And it was a good day for kiss-chase,
The ground was dry but I still

Tripped on my lace,
Closed my eyes.

The things you say, the things you
do,
They drift away, they fade from you.

And boy you are nothing more
than,
A ghost to me,
A presence I feel occasionally,
Love me and keep me
happy,
With empty space,
As a thousand memories fill your place.

Seems like dreams,
Are hard to see through,
I always saw the best in
you,
Seems like I'm
Just wasting my time,
Where should we draw the
line?
You haunt me ghost,
You're the one that I love most,
But it's hard
to care,
When you're never really there.

by Phildel.

Storm Song

Alexandrina Hristov - Numai tu

Dor de ceva frumos

Mie dor de ceva frumos.
Acum aceste cinci cuvinte ar putea spune multe daca le-am lua pe fiecare in parte sa le explicam.Cel mai important lucru este ca mie dor.De ce mie dor ? Hmmm poate pt ca am stat mult prea mult departe de acel ceva , poate ca nu am intalnit asa ceva , poate ca ami lipseste atat de mult incat am o stare de cautare incrancenata al acelui ceva frumos, poate ca in jurul mue nu prea sunt lucruri atat dee frumoase.Nu cred ca mi - ar fi dor daca nu mi-ar si place acel ceva frumos, altfel nu cred ca as ravni atat de mult la el. Acum ce este acel ceva?! Asta e o intrebare la care nu am un raspuns clar , as vrea daca se poate , si doamne cat de mult mi-as dori ca acel ceva sa fie intruchiparea a tutor lucrurilor frumoase intr-un singur element , un conglomerat de fericire , bucurie , liniste , candoare , gratie , finete. Si as vrea sa fie doar al meu .Parca suna ciudat acest conglomerat , dar daca ar exista ar fi un panaceu unic .Nu mar deranja sa ma intalnesc in viata de zi cu zi cu lucruri frumoase pretutindeni pe unde as fi , numai ca asta ar fi si mai inposibil.Cele doua cuvinte " ceva " si " frumos " se completeaza . Acel ceva e un simplu element cel mai important e faptu ca el exista , apoi chiar daca el nu corespunde sa zicem ca ar putea fi transformat , apoi " frumos " ei bine aceste lucru ai lipseste elementului nostru , e acel ceva deosebit de placut care completeaza care cizeleaza si face ca acel element sa devina deosebit . Asta face diferenta .Incerc sa ma gandesc cand am vazut ultima data un lucru cu adevarat frumos care sa ma incante care sa ma faca sa exclam si care sa-mi ramana in minte mult timp , pt care sa merite sa-i acord un spatiu in sufletul meu , pt care ochii mei sa merite sa-l priveasca cu o sete nesatula si poate chiar rautacioasa.....Tu cand te-ai intalnit ultima data cu acel ceva frumos?

colinde - stefan hrusca - afara ninge linistit

Pentru ca a inceput de ieri un fulg sa cada...

Si acum inchide ochii.

Si acum inchide ochii. Urmareste drumul unei frunze catre pamant. Esti insasi frunza. Simti durerea rupturii. Nu poti sa te impotrivesti. Te rupi de toata seva si suflarea care ti-a strabatut striatiile. Esti o frunza. Nimic mai mult. Nu lupti. Nu poti sa lupti cu desprinderea. Chemarea pamantului. E o zi frumoasa de toamna. Tine ochii inchisi si priveste in jur. Sunt dealuri galbui care se pierd la orizont. Esti o frunza. Copacul de care te vei desprinde in cateva secunde se afla in varful unui deal. Se vad casele, undeva, jos, in vale. Sunt cateva case albe, aruncate in dezordine ca niste zaruri ale unor zei pagani. Nu deschide ochii. Nu te gandi la el. Nu te gandi la hainele tale, nici la masa de pranz, n-ai masina si nu stii ce e aia sa conduci. Nu stii sa scrii si nici sarutul nu-ti mai freamata-n minte. Nu simti. Toate cuvintele pe care ti le voi sopti nu exista: el, mirosul lui, umilinta, program, ambitie, ticalos, a insela. Copacul iti trimite ultimele fire de seva inainte de desprindere. In tine vibreaza totul. Simti un tremur usor, constant. Voi insirui alte cuvinte care nu exista: secunda, piele, graba, nevoie, trist, mecanism, fior, gand. Vreau sa treaca pe langa tine cuvintele astea. Le auzi, dar n-au sens. Urmareste-ma, iti voi vorbi din ce in ce mai incet si mai rar. Cuvintele trec pe langa tine. Le auzi, dar nu mai inseamna nimic. Sunt doar litere puse cap la cap. Descompune-le: iubire nu e iubire, e buirei, biruie, iuribe, uberii... si tot asa. Cuvintele nu mai conteaza, nu mai au sens, nu le mai simti, nu te mai pot atinge. Tine ochii inchisi. Respira adanc. O sa simti o durere acum. Ca si cum esti intr-un carusel care-si schimba dintr-odata, brusc, directia. Apoi o eliberare. Toate astea le vei simti la trei. Unu, doi, trei. Respira, respira adanc. Te-ai desprins de copac. Vantul te poarta usor, in drum spre pamant. Priveste dealurile, pentru ultima data. Soarele arde albul caselor catre care te indrepti, in zbor. Vreau sa deschizi ochii, acum. Usor, usor. Tine minte ca nu vezi nimic altceva decat pamantul spre care te indrepti si casele din zare. Albe, imaculate, cu acoperisuri rosietice. Nu simti nimic, nici cadere nu mai simti. Ai atins pamantul, dar continui sa cazi. Toata vibratia din tine se scurge in pamant. Simti cum te infiltrezi. Esti una cu pamantul acum. Nu exista cuvinte, nu exista nimic. Auzi iarba, cum creste in jurul tau. Da, se poate. Nu e o metafora. E iarba care creste. Firele de iarba te inconjoara. Soarele se strecoara printre ele. Esti o frunza pe pamant si te scurgi, in pamant. Un gandac se cocoata pe tine. Auzi antenele cum vibreaza si fosnetul pe care-l fac cautand prin aer. Pamantul se cutremura in apropierea ta. Sunt pasii unui om. Te striveste un bocanc, te face una cu iarba, dar nu mai esti acolo ca sa simti durerea. Continui sa te scurgi in pamant. Asa. Iarba isi revine la normal. Se indreapta, dupa ce bocancul isi vede de drum. In jurul tau vuieste aerul strabatut de mii de gaze. E un zgomot colosal. Sunt sunete pe care nu le-ai auzit niciodata. Te departezi de ele, te departezi de tine, o frunza pe pamant. Te scurgi in pamant. Bucati din tine raman ancorate printre argile nisipoase si roca. Te descompui. Esti in diverse straturi de pamant. Nu mai esti intreaga. Doar vibratia te mai leaga pe tine de tine. Tu nu mai esti. Natura a ramas in urma. Esti in mijlocul tuturor lucrurilor si nu mai exista sens. Nu mai exista nimic. Acum, inchide ochii. Respira adanc. Numara pana la cinci. Deschide ochii.Ne vom vedea vreodata?

Pt tine ...

Te voi iubi in fiecare zi , mai mult si mai frumos, te voi iubi cu fiecare clipa care trece, mai absurd si mai normal, te voi iubi in mine, in sinea mea si in lumea intreaga, te voi iubi mereu tacut, te voi iubi strigand de bucurie, te voi iubi in fiecare sambata dupa amiaza si in fiecare dimineata a oricarei zile, te voi iubi in fiecare vis si te voi iubi in tot ce e mai real, te voi iubi cu zambete triste si cu lacrimi de fericire, te voi iubi cu blandete si cu bunatate, te voi iubi cu tot spatiul si cu tot timpul, te voi iubi absolut si intangibil, te voi iubi copilareste si te voi iubi poate prea matur, te voi iubi mereu si te voi iubi chiar si uneori, te voi iubi indiferent, te voi iubi fara motiv, dar te voi iubi pentru tot ce esti, te voi iubi senin si te voi iubi cu furtuni si cu ninsori, te voi iubi cu ingeri si cu stele, te voi iubi cu nori si cu soare mult, te voi iubi cu nopti de iarna si cu seri de vara, te voi iubi cu toate anotimpurile si cu fiecare toamna tarzie, te voi iubi asa cum doar in visul tau ai mai aflat, te voi iubi mereu, te voi iubi cu drag si te voi iubi cu flori si cu primaveri, te voi iubi cu povesti, te voi iubi fermecat si te voi iubi mut, te voi iubi cantand, te voi iubi cu intelegere, te voi iubi simplu si te voi iubi complicat, te voi iubi sincer, te voi iubi definitiv..




Si am ramas doar cu cateva cuvinte in memorie,cuvinte rostite,.........doar cuvinte.....






Si ...atat!