Vroiam de mult sa fac o calatorie pe marginea sufletului tau, in partea stanga , o prapastie, in partea dreapta ma asteapta o alta margine de suflet.
Cad inspre dreapta, ma trezesc pe o margine tot mai subtire a unui suflet tot mai adanc. Imi tin respiratia ,echilibrul, ca un circar aclamat de un public numeros.
De aici de sus , stand pe o terasa a sufletului cu o panorama exemplara si savurand un ceai am observat un lucru, oamenii care se aruncau de la ferestrele apartamentelor se indreptau in mare viteză catre sol. O femeie de vizavi sari, cu rochia fluturandu-i gratios pe langa corp. Unii de deasupra noastra se aruncau cu capul în jos tinandu-se de mana ,alţii facand dragoste iar cei mai extravaganti, stand imbratisati. Fiinta pe a carui suflet zaboveam imi spunea acesti oameni care cad,
viseaza prea mult ca se iubesc. Odată ce ating pamantul cu viteză impactul puternic cu solul ii trezeste si ii aduce în realitate.
Atunci ea se apropie de mine, imi daduse o parasuta, pe alta si o puse ea în spate
si cu pasi amenintatori se apropie de fereastră.
Inainte de a , sari ea mi-a spus ca daca pui urechea pe pamantul gol poti auzi cum animalele de acolo de jos plang si tanjesc dupa lumina. Cum ar fi daca inainte de a ne prabusi , ai folosi cutitul pe care tu il ai tot timpul la tine si cu ajutorul caruia ai patruns si in corpul meu, si sa tai o bucata din cer, fara nerusinare sa decupezi un patrat sau un cerc, si sa-l ingropam undeva jos de tot in pamant atunci cand ne vom prabusi ca animalele sa nu mai planga pentru ca eu nu mai suport sa le aud cum urla flamande dupa lumina. Am taiat o bucata de cer in forma de soare , ca lumea sa nu banuie nimic, iar in prabusirea noastra am facut o groapa imensa in pamant si am luat cu noi in lumea intunecata soarele ca sa facem lumina si sa fie liniste .
