Viata pe pamant a inceput de la lucruri simple , elementare , pe care omul din plictiseala a inceput sa le complice. Cineva spunea acum ceva vreme ca lumea se va intoarce la simplitate la frumos , la viata tihnita , sau cel putin va tanji si isi va aduce cu placere aminte de ceea ce a fost candva.
E greu sa privesti in jurul tau lucrurile simple care te inconjoara in ziua de azi , dar lucrurile simple iti fac viata frumoasa.Iar faptul ca sunt atat de insignifiante , marunte , te face sa nu le observi. Oamenii simpli fara functii pompoase , fara garderobe scumpe , si fara vorbe dichisite, te fac sa te simti om printre oameni. Am avut ocazia de multe ori sa intalnesc oameni extraordinari , din aceia simpli , care intodeauna intr-o discutie sunt atat de spumosi , incat le sorbi pe nerasuflate fiecare cuvant , intonatie , fiecare cuta expresiva de pe fata lor, sunt oamenii care au crescut natural printre altii oameni la feli de naturali. Unde ii gasesti pe oamenii astia? Cu siguranta la ei acasa, o mare calitatea a lor este faptul ca ei stiu unde le este casa , ei isi cunosc atat de bine mersul vietii lor incat au putut descoperi fara sa fii vrut lucrurile esentiale pe care un om artificial le cauta iluzoriu continu toata viata. Oamenii acestia traiesc intr-o armonie extrordinara cu tot ceea ce ii inconjoara , nu complica nimic , nu isi pun intrebari existentiale, nu ii intereseaza cati litri de apa pe metru patrat va cadea din cer , ei stiu ca va ploua mult sau putin , si asta le este suficient.
Nu sunt oameni rigizi , acri , suparaciosi , inchistati , sunt acei oamenii care au replica , care iti intorc cuvintele , atunci cand considera ca este necesar , sunt oamenii care stiu sa vorbeasca cu sufletul si sa se exprime verbal fara ca aceste ganduri , cuvinte in drumul lor de la creier , suflet si pana la locul exprimarii sa fii suferit vreo alterare, dovada a unui echilibru deosebit. Sunt oameni de bun simt care te trateaza intodeauna ca pe unul de al lor atat timp cat tu nu faci nota discordanta si iti areti fata acra si imposibila, in cazu asta ar fii bine sa ramai in lumea ta artificiala, sincronizata.
Am avut ocazia recent de a zabovi cateva ore in preajma acestor oamenii. Cu ei am stat la o masa cu bancute undeva pe un varf de munte intr-o zi de inceput de toamna extrordinara , se vedea ca e toamna , padurea , iarba , aerul totul , pana si soarele si cerul era unul tipic prea maretei Toamne. Alaturi de ei am mancat bulz , unul din cele mai bune , din acelasi ceaun am mancat toti fara a ne fii sfiit unul de altul fara a avea parte de individualismul farfuriei , pe care o masa de oras lar fii cuprins. Cea mai buna jintita din ultiam vreme tot acolo am gustato ,si alaturi de toate acestea elementul care desclesta falcile sudate ale celui care statea sfiit la masa era , cuiul , un cui , doua , trei...... , depinde de rigiditatea falcilor fiecaruia. Dupa toate acestea ori cat de acru si distant fata de lumea simpla ai fi , ati vei dori sa te mai intorci , sa dai mana cu oamenii acestia sa le asculti povestile nesfarsite de la munte cu fiare si dihani , cu vise si legende auzite din batrani , iti vei dorii sa mai vezi lumea vazuta de la acelasi nivel, si ati vei dori sa fii pe aceiasi lungime de unda cu ei pentru ca ai descoperit ca ati face placere, ca te simti bine , te simti altfel, eliberat de tot si toate , iar un lucru e sigur genu asta de lucruri simple nu se vor uita curand si intodeauna vei avea o admiratie pt ele.
Dar e adevarat ca nu oricine pate sa accepte simplitatea, oare de ce ? Pentru ca acesti oamenii nu mai pot intelege lucrurile simple sau oare nici macar nu le pot vedea sau poate ca sunt prea trufasi ? Numai ca, cu cat fugi mai mult de un lucru paradoxal cu atat te apropi mai mult de el si cazi in propria groapa, asa ca daca timpu si lucrurile sar desfasura de la sine , poate ca totul ar fii mai simplu.
