Tramvaie de carton fosnesc cand apari si le privesti
lor le e frica de tine pentru ca tu cu mainile tale superbe
le poti face sa tremure de emotie si sa pice sfasiate la pamant.
Tramvaielor de carton le mai e frica si de ploaie sa stii,
se fac fleasca la atingerea stropilor
si care cetatean onorabil
ar vrea sa calatoreasca intr-un tramvai umed?
Astazi sunt un tramvai de carton, pentru ca tu ma atingi,
iar eu incep sa tremur, sa-mi pierd echilibrul de otel
si sa deraiez putin.
in schimb nu mi-e frica de ploaie.
In fiecare clipa in care tu ma privesti incepe o noua era,
cea a tramvaielor impermeabile curajoase in fata ploii
dar neputincioase in fata ta
