Memoria este o femeie, fara casa , ea locuieste intr-un parc imens fara garduri, dar cu multa verdeata , cu platani inalti , si un lac undeva in mijloc. Undeva mai pe la asa numita margine imaginara se gaseste un izvor, loc de unde asi trage esenta iar deasupra izvorului cioplit in piatra scrie asa " omul accepta moartea dar nu ceasu morti sale, sa mori oricand numai cand trebuie sa mori , nu " , asta era principiu pe care trebuia sa-l respecte , aceste cuvinte erau asezate acolo, pentru ai aduce aminte de fiecare data cand se revigora. Memoria , doamna aceasta se indeletnicea mare parte din zi cu hranirea porumbeilor care veneau si plecau din parcul respectiv in fluxuri continue , uneori pasarile aveau un caracter salbatec si se napusteau asupra firimiturilor pe care doamna Memorie le arunca pe pavaj, singura ei grija era de a pregati firimiturile la timp , pentru pasarile care veneau inopinat si flamande. Memoria a observat la un mement dat ca pasarile care vin din spatiul orasenesc au aripile mai grele, aterizeaza usor sunt galagioase, dezordonate , iar cand sa isi ia zborul devin lenese iar la destinatie ajung cu intarziere , isi face griji din cauza acestor pasari care nu isi indeplinesc sarcinile , in principiu acelea de mesager .Pasarile de la munte sau din zonele indepartate de spatiile aglomerate au un zbor mai lent cand dau tarcoale domanei Memori , nu se simpte nici macar un curent , ciugulesc repede firimiturile de paine si repede pleaca inspre destinatie purtand cu strasnicie informatia primita, niciodata nu dau gres si intodeauna ajung la destinatie. Doamna Memorie se odihneste uneori intinsa pe o banca , atunci cand spatiul "corpul" care intretine imensul parc amorteste si el pentru moment. Memoria trebuie sa fie sincronizata perfect cu spatiu care o adapasteste iar tributul ei este de a intretine si de a mentine viu si aerisit acest spatiu, de a fii apta in orce moment de a hrani orce pasare, trimisa de un gand ratacitor , spre a fii hranita cu firimiturile cunoasterii.
Gandirea este tot o femeie care spune asa " O gandire vinovata nu poate fi critica ,iar o gandire care nu e critica e nula ".
