In sufletul meu exista o camera izolata ( unde pe fundal se canta ceva de genu asta : sugarush beat company - l-o-v-e ). Undeva la etajele superioare. E o camera mica patrata inconjurata de pereti grosi de sticla. De acolo va vad pe voi toti. Numai eu am acces in camera asta. E mobilata simplu, saracacios as putea spune. Un pat, o masa si un scaun. Cand ma inchid in camera pentru mai mult timp ingerii imi aduc sandwich-uri calde.Din camera asta va privesc, adunati la poalele sufletului meu. Nu va aud pentru ca peretii grosi de sticla nu lasa zgomotele sa ajunga pana la mine. Va vad cum urlati, ranjiti, va veseliti sau vorbiti, stati intinsi pe spate si nu ziceti nimic.
Sunteti multi acolo jos. E o adunare care colcaie, animata de un freamat ciudat ale carui origini nu le cunosc. Nimeni nu se incumeta sa urce. Am cainii mei raspanditi printre voi gata sa va muste. Sunt niste dulai negri, aparent inofensivi. Cateodata ii asmut. De multe ori mizeria ajunge sa-mi murdareasaca geamurile. Atunci trimit o femeie sa le curete ca sa va pot vedea din nou.Mananc in liniste sandwich-urile aduse de ingeri.
Ma uit la voi. Nu va aud pentru ca geamurile sunt groase. Gurile se misca grotesc si nu incerc sa intuiesc ce articuleaza. Imi face bine linistea din camera mea. Ma intind pe pat si tac. Durerea din capul pieptului ma mai lasa atunci. Nu am voie sa stau foarte mult aici. Ingerul care imi aduce sandwich-uri vine dupa cateva zile si imi face semn sa plec. Atunci stiu ca trebuie sa ies. Trag aer in piept si ma indrept spre usa...ma mai intorc o data spre inger. Incearca sa-si ascunda compasiunea incruntandu-se...parasesc camera si ma indrept usor spre poalele sufletului...va mai trece timp pana cand ma voi putea intoarce in camera cu pereti grosi de sticla...
