20 oct. 2010

Fragment minuscul

Te-ai infasurat in viziunea zilei de maine si treci pe strada prafuind in nestire terasele si magazinele. Crezi in ceva pana cand gandul se topeste prin porii sinapselor si se scurge in emotii care te pietrifica. Astepti si crezi, ai un fel de speranta care acopera toamna cu gingasii din copilarie insă stii că nu este indeajuns. Vezi oameni transfigurati, transparenti si straini insfacati de cotiturile strazilor, impinsi intre peretii caselor sau subtiati in silueta textila prin ascensoare nesigure, urcati mai aproape de cerul innorat. Lumi peste lumi de sticla fierbinte se rostogolesc in bulevarde comune, arcuindu-se sferic in mijlocul multimilor, ca un fel de zapada batatorita de zei si prin care pesti gigantici, preistorici isi jelesc oasele strabunilor. Astepti cu mainile in buzunarele vechi, cu varfurile degetelor atingand fragmente minuscule de paine, astepti un fel de vant precum cel din porturile de altadata, un vad de miros de rufe uscate si de mirodenii.