In varful inimi

Varful inimi mele nu e ascutit , e rotund , si nici macar nu mi se pare ciudat. Se zice ca in inima unei persoane trebuie sa fie concentrata toata dragostea , lucrurile frumoase, minunate , culori extraordinare si miresme care mai de care . La mine toate acestea sau strans in varful inimi , si din cand in cand cade cate un strop din tot acest concentrat, atunci cand cade uneori face valuri alteori se pierde undeva in pamant de parca ar fi o gaura neagra care absoarbe tot . In aceasta situatie ma intreb oare pamantul ne hraneste , sau noi hranim pamantul! Stiu un singur lucru doar ca pe mine ma hraneste in fiecare zi un suflet , si concentreaza in varful inimi mele intreg universul pentru asta iti multumesc tie.

Patru anotimpuri, aceasi fericire

Savoir c'est prevoir

Este foarte important sa iti alegeti cu grija oamenii cu care pleci la drum.E nevoie de o tonalitate comuna la care sa fie dispusi sa se acordeze toti membrii unei echipe. Daca banii nu inseamna un scop in sine , ci sunt doar o consecinta a unei munci pasionale, trebuie sa te feresti de zgarciti; daca esti dispus sa muncesti pana la epuizare pentru visele voastre ale tale , trebuie sa te feresti de lenesi, ei n-au sa te inteleaga niciodata pentru ca disponibilitatea lor de a investi in orice e limitata de propria neputinta; daca ai initiativa si entuziasm, trebuie sa te feresti de fricosi si blazati.

Trebuie sa te feresti de prosti mai mult decat orice. Si nu pentru ca prostii fac greseli, asta ar mai fi cum ar mai fi, greselile pot fi reparabile, ci pentru ca prostilor le lipeseste un singur lucru cu adevarat important: viziunea. Ei nu vad marea, ci valurile, nu vad painea, ci firimitura, cand se uita pe fereastra cred ca cerul e reprezentat doar de marginile ei.

In parc

devarata tragedie s-ar intampla cand copacii nu s-ar mai indoi sub povara vantului. Sau daca cerul n-ar mai fi albastru, atat de albastru. O tragedie ar fi sa percepem acest albastru la fel. Daca albastrul meu ar fi egal cu al tau asta ar fi o adevarata tragedie. Stau in parc si o alta generatie galagioasa trece pe langa mine. Si-mi dau seama ce obositor e sa incerci sa fii profet. Cred sincer ca Iisus a fost fiul lui Dumnezeu. Pentru ca se comporta ca si cum a invatat din toate greselile milenare ale semenilor lui. Or un om normal nu invata din greseli. El practica repetitia. Mai trece prin fata mea un barbat pe role care-si plimba copilul impingand un carucior. Copacii se indoaie batuti de vant. Eu incerc sa stau drept in fata deciziilor mele. Inutil. Sentimenul asta perfid care-ti da senzatia ca decizi. Putere. Corporatie. Constructie. Echipa. Pozitivism. Pozitiv. Pozitiv. Masinile au invadat piata copilariei mele. Acum douazeci de ani nu erau masini. Imi dau tarcoale doi porumbei. Cine stie ce destine or mai fi survolat azi? Zece minute pe o banca in parc. E un lux pe care mi l-am permis fara sa vreau.