la mine la cabinet a venit acum cateva zile
insusi Pamantul.
Se tot foia, nu-si gasea locul pe scaun
pana ca eu sa-l invit sa-mi spuna
ce il contrange.
- Domnule doctor, mi-a zis el , am o problema
cat se poate de grava
nici nu stiu cum si de unde sa incep.
vedeti dumneavoastra... vreau sa-mi dau demisia.
da , ati auzit bine. renunt.
sunt suparat al dracului de tare
pe toti oamenii astia moderni si grandomani.
pai astia imi fac umbra degeaba.
pe langa ca isi construiesc tot felul
de minunatii si de prostii pe mine
mai au si obraznicia sa ma murdareasca.
iar eu, Pamantul cu ce ma mai hranesc dom le?
de unde imi mai capat eu puterea
sa muncesc zi si noapte non-stop,
daca oamenii nu mai umbla desculti
daca eu nu le mai simt talpile calde pe mine?
toti papucii si pantofii astia care cica le-ar tine
de cald sau i-ar face sa arate mai frumos
pe mine ma scot din pepeni.
Nu, dom le , eu nu mai rezist unei asemenea
infamii, unde e farmecul pasilor goi ?
oamenii astia imbibati in prostie au uitat si sa calce
cum trebuie, nu mai stiu sa se miste liberi.
m-am enervat prea tare acum, nu vreau
sa ma mai gandesc ca si asa am probleme la inima.
la dracu cu voi incaltatii.
imi dau demisia si gata.
sa vedem cine-o sa-mi ia locul.
Se ridica si iesi furtunos din cabinet
cu toti oamenii uitandu-se buimaci
in urma lui.
