Mai exista un motiv pentru care chiar si cupluri foarte dezvoltate mental si sufletesc pot fi puse in situatii dificile. Omul se confrunta pe toata durata vietii cu tentatii (probleme, alegeri, vicii) pe masura nivelului sau de dezvoltare.
In alte cuvinte, la nivel simplu, ai ca tentatii bomboane, la nivel complex ai ca tentatii torturi.
Cu cat oamenii evolueaza, universul se rezuma tot mai putin la persoana iubita, care ramane iubita, dar totusi universul se extinde. Pe masura extinderii universului, apar si tentatiile.
Viziunea universului limitat in persoana iubita este simplista. Intr-adevar este jumatatea ta persoana iubita, o parte importanta din tine, dar nu universul.
Desi simti ca se rupe lumea in doua, totusi nu se rupe.
Tentatiile sunt personale fiecaruia. De fapt sunt scaparile, imperfectiunile fiecaruia care dau nastere la situatii. Pe masura ce evoluam, devenim mai perfecti si deci nu mai cadem in tentatiile simple, brute. Dar imperfectiunea noastra ramane pana la o eventuala evolutie totala, absoluta. Deci odata cu cresterea complexitatii noastre si reducerea brutalitatii imperfectiunilor, micile imperfectiuni (impotriva micii aparente) creaza efecte tot mai devastatoare datorita nivelului de complexitate asupra caruia actioneaza. De exemplu, pe un ecran de cinema, fa o taietura centrala foarte mica in comparatie cu dimensiunea suprafetei ecranului, si-ai stricat toata frumusetea filmului: imperfectiune minima cu efect maxim.
