Anotimpurile de la inceputuri spre albul imaculat…Primavara zvelta ce aduce bucurie in suflete inghetate, de lumina verii ce incalzeste, de mozaicul toamnei, de omatul pur al iernii… sic el mai frumos anotimp, granita dintre ele, atunci cand doua anotimpuri se imbratiseaza-n tacere si se indragostesc?
Iarna, imploram gerul cu lumina calda si timida, sa-mi ucida sufletul cu albul sau de nepatruns… o imploram, sa-mi topeasca tandru izvorul neputintelor in care mi se ascund patimile... caci simteam, cum ninge sub cerul pielii mele cu firimituri din atingerea ta, … ninge sub cerul pielii mele si se acopera inima cu ometi de splendoare, din care erup coni de inorogi ce-mi aduc aminte de eternitate.
Sunt clipe in care in orice pozitie ar sta trupul, sufletul ramane tot ingenuncheat… danseaza, pe vibratiile inimii… se leagana si aduna lacrimile inimii, poate plumbul lor ii va inceti dansul… din universul intunecat, ies la liman culorile luminii, curcubeul adevarat ce l-a exilat in universul monocrom.
Timp nemilos, da-i o clipa sufletului, o clipa magica prin care mai poate imbratisa o data eternitatea… opreste-ti ticaitul o clipa si lasa sufletul sa evadeze in adancul lui.
Adanc, tot mai adanc, spirale haotice… cuvinte in care se pierd sentimentele, amintirea,
respirand pentru o clipa chiar, fericirea… adunand fiecare firimitura risipita prin vieti suferinde… din lumina ochilor ei, adunandu-ma in aroma buzelor… cand ne dezvaluim goliciunea.
Traiesc in mintea ta, in linistea eternitatii, pentru ca viata mea "adevarata", sa fie mai usoara... respire… expir… oftez.in rotogoale, disting simboluri colosale, fixez al camerei tavan… astept sa ma intrebi in soapta: “Unde ti-e zborul gindului acum?”
Nu iti vorbesc un timp nimic, mi-e teama sau imi este frig… invaluiti im alb satin,
prin care nu pot sa-ti raspund, sa te privesc in mod profound, contopiti intr-o tacere
a carei prada prompti o cerem!
Privim pe geam, Soarele ce coboara si sarutul ce te infasoara… in furia geamatului mut.
ne inclestam in rani deschise, ce-si vind sperante interzise… e focul nou ce ne cuprinde, secunda asta dulce, plina de iubire, de incredere, de lumina… iubito timpul ni-l strabate, intr-o clipa de eternitate!
Mi-e dor de ziua ce nu era zi, de nopti ce n-aveau luna unde pune… cand Universul framanta in galaxii, sa inventeze a noastra iubire.
Cat timp a trait un fulger, am avut prilejul sa cunosc o emotie a cerului… undulatiile timpului, au cernut fiori in ale mele priviri, in esenta unei calde picaturi departe de agitatia lumii, pe o insula exilata in miez de ocean planetar… nu exista nici un om aici.
Aici se deschide o alta lume, o lume in care valuri salbatice se preling printre tarmuri dantelate… pasarile se aduna sa cante pentru pustietate, animale prea putin cunoscute ies din vizuinele lor, lasandu-se atinse de alizeul bland si razele diminetii.
Aici, pestii inoata in ape limpezi, curcubee ingenuncheaza langa cristalele zorilor… aici, florile nu sunt rupte, copacii nu sunt taiati, iar perlele sunt inghitite de nisipurile fine.
Aici nu e nici o barca, nici un port, nici un calendar care sa numere zilele si noptile, nu e nici o carte in care sa fie scrisa istoria acestui taram.
Aici s-a rasucit timpul lasand in urma lui un parfum Edenic ce aminteste de inceputuri… departe pe o insula pustie, ceasul naturii ticaie in rasarituri si apusuri ce imbratiseaza un taram in care zac neatinse visele.
Mereu ne facem timp sa le ducem mai departe in eternitate… sa le spargem in clipe marunte de care sa putem vorbii usor… apoi sa le adunam in risipa amntirilor din soapte, sa le dam ecou sublim.
Strig mereu ecoul, ce-mi inunda timpanele cu numele tau… iar ceasul s-a oprit la ora venirii tale… apoisufletul meu, capata zambet de penel!
Da-mi iubire, acesta clipa de eternitate, iar Eu voi sti sa tin de ea, cat voi trai!
