Da, imi plac asa cum sunt creatiile tale, intotdeauna fidele tiparului tau. Sa nu crezi ca nu respect asta. Eu sunt cel care te-a respectat tot timpul. Dar totusi ... esti plictisitoare si urata. Nu esti cruda, esti macabra. Doar n-oi sta doar sa desenezi. Ne uiti ca pe niste copii lasati in tomberoane. Ai vreo idee cum e? A, stai, am uitat ... tu esti viata, tu doar desenezi. Penibil pentru tine. Creionul se sterge, ss stii! Iar minele se sfarsesc. Creta nu-i buna. Ai fi o viata deplorabila daca ai ajunge sa ne desenezi cu creta. Macar o pensula autentica sa-ti permiti. Dar stii ca si acuarelele se ispravesc? Pana cand? Nu de alta, dar vreau sa stiu si eu daca apuc ceva divergent in talentul tau. Sa vad daca esti in stare de ceva realmente. Oricum esti ca un pictor nebun care deseneaza mereu aceeasi muza stramba. Dar eu le vad perfecte. Sunt muzele tale perfecte. Uitate in tomberon. Sa stii ca pute. Ca tine. Duhnesti de la distanta.
Si mi-a crescut tupeul. M-am jucat cu tine. Am incercat sa va transform pe toti in fulgi de zapada. Si v-ati topit. Iar apa a ajuns luata de canal. Iarna v-a transformat din nou in gheata. Ce gheata frumoasa, perfecta. Fara forma si suflet. Si am alunecat. Si am cazut. Si m-a durut. Am facut vanataie si nici macar nu ti-a pasat. Mda, esti perfecta asa, nealterata, apretata de gheata, inconjurata de creatiile tale tot asa de perfecte. Iar eu am tupeu. Am atata tupeu! N-ai idee cat! Nu ma subestima. Obrazul meu e indeajuns de tare cat sa te sparg. Si sa-ti fac vanatai de foc. Negre si urate. Acum esti interesanta, nu? Nu te doare ca pe mine. Ma doare si cand te vad cum te chinui. Dar imi place.
Ia spune-mi, tie iti place de tine? Sa stii ca eu te-am creat. Tine-ma minte. Nu-mi uita fata vreodata. Acum stii de cine sa te feresti. De ce te zbati? Te las oricum sa te evapori. Nu sunt asa ca tine. Nu distrug, nu abandonez. Redau libertate intr-un loc acceptabil.
Dar data viitoare, invata sa ma respecti.
