Nu mai pot sa respir…valurile tale imi cioplesc cuvintele pana la sufocare. Ma ameteste marea ta. De unde ai atata putere ? M-au inghetat strigatele copacilor pe care i-am tot taiat sa potriveasca in palma pianistului sublimul. Bratele tale albastre iar m-au gasit. In padurile unde am zacut ultima oara, tot descult ai alergat . Cate nopti mai avem de privit ca sa simtim in bucatile departarii rupte din noi, aripi? Cu atatea telegrame sarate pe care mi le trimiti, ochii tai ingropati in pielea mea, sangereaza. Da sau nu de ti-e, mana cu care ma chemi ridica ultimul inger in vitraliile raiului . Ma spal dimineata in inima ta si raman cu stele pe gene. As cadea de tot in tine sa ma ingroape intrebarea in nisipul cu care te plimbi prin viata mea.
Sufletul meu e prea mic astazi ca sa cuprinda infinitul.
Sau orizonturile.
Inima mea nu cunoaste astazi decat intrebarea
care ma bantuie de cativa ani printr-o umbra .
Ma rastigneste astazi durerea.
M-au infrant astazi cuvintele.
12 sept. 2010
Si astazi ploua
La Paris ploua , la Bucuresti, ploua, iar eu ma plimb prin ploaie cu o umbrela neagra cu capat de carja. Imi place cand ploua domol toamna. Si ploua peste piatra cubica, cand ploua capata o culoare rosietica, parca cararea mea ar fi un rau insangerat. Atata suferinta pentru niste biete pietre cubice. Si continua sa ploua , nu cred ca se va opri curand , am o retinere de a ma uita in sus, presimpt ca cerul e atat de incarcat si nu imi face placere sa am dreptate in privinta asta , asa ca incerc sa evit , ochii mei alearga pe raul insangerat al dalelor de piatra. Si continua sa ploua.
Ma gandesc ca in momentul cand am sa imbatranesc am sa-mi permit sa port si palarie, fara ca cineva sa ma priveasca ciudat, pentru ca nu va fii decat un accesoriu la moda in acele momente , varsta nu-mi va trada preferintele extravagante de acum. Nu-mi face placere sa ma ud , dar mie dor de verdeata , si chiar daca ploua am sa ma asez pe o banca. Intodeauna ma intreb unde ar trebui sa ma asez la mijloc sau pe margine, aceasi dilema imi ia intodeauna in jur de doua minute din viata ca sa ma hotarasc, desi e libera prefer sa stau mai pe margine. Si continua sa ploua. E liniste , atat de liniste , fac abstractie de picuratul cerului si incerc sa aud picaturile care se preling de pe petalele zecilor de trandafiri din fata mea. Sunt superbi si atunci cand continua sa ploua. Intodeauna cand vin aici imi doresc sa ma plimb pe marginea lacului , desi niciodata nu pot sa fac o tura completa si nici nu-mi doresc , de data asta nu ma mai atrage , nu vreau sa vad salcile de pe margine care isi povestesc singuratatea, nu vreau sa vad valurile ciuruite de stropi de ploaie, prea multa agitatie. Iar eu vreau liniste , atunci cand ploua . Am sa ma ridic si am sa plec, ca intodeauna imi voi aminti aceasi banca pe care a stat o parte din mine cateva momente , pentru ca cealalta parte calatorea printre stropi de ploaie , dar fara umbrela.
Ma gandesc ca in momentul cand am sa imbatranesc am sa-mi permit sa port si palarie, fara ca cineva sa ma priveasca ciudat, pentru ca nu va fii decat un accesoriu la moda in acele momente , varsta nu-mi va trada preferintele extravagante de acum. Nu-mi face placere sa ma ud , dar mie dor de verdeata , si chiar daca ploua am sa ma asez pe o banca. Intodeauna ma intreb unde ar trebui sa ma asez la mijloc sau pe margine, aceasi dilema imi ia intodeauna in jur de doua minute din viata ca sa ma hotarasc, desi e libera prefer sa stau mai pe margine. Si continua sa ploua. E liniste , atat de liniste , fac abstractie de picuratul cerului si incerc sa aud picaturile care se preling de pe petalele zecilor de trandafiri din fata mea. Sunt superbi si atunci cand continua sa ploua. Intodeauna cand vin aici imi doresc sa ma plimb pe marginea lacului , desi niciodata nu pot sa fac o tura completa si nici nu-mi doresc , de data asta nu ma mai atrage , nu vreau sa vad salcile de pe margine care isi povestesc singuratatea, nu vreau sa vad valurile ciuruite de stropi de ploaie, prea multa agitatie. Iar eu vreau liniste , atunci cand ploua . Am sa ma ridic si am sa plec, ca intodeauna imi voi aminti aceasi banca pe care a stat o parte din mine cateva momente , pentru ca cealalta parte calatorea printre stropi de ploaie , dar fara umbrela.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)