Sa ai răbdare, sa nu accelerezi mereu ritmul lucrurilor...avand răbdare obţii ce vrei si ce este bun pentru tine si ştii sa apreciezi. Avand înţelegere ajungi sa cunoşti, sa vezi totul mult mai profund, pentru ca eşti deschis. Calmul este dovada stapanirii de sine, e liniştea pe care o simţi cand eşti cu tine si te simţi bine.
Fiecare interpreteaza un rol in filmului propriei vietii. Unii sunt blanzi, calzi, luminosi, sinceri, buni , darnici, sensibili, altii trufasi, lacomi, invidiosi, rai, egoisti, nepasatori. Apoi din plictiseala si uzura, rolurile se mai schimba. Sunt actorul vietii mele, esti actorul vietii tale. Si mai mult decat atat, ne putem regiza intreaga viata.
Azi pot sa rad, chiar daca sufletul are buzele inclestate si se scalda intr-un rau, pot sa zbor chiar daca aripile mi-au fost taiate, pot sa visez chiar daca ei imi zic ca nu e bine sa o fac. Si pot sa fac si invers, atunci cand sufletul are buzele inclestate si se scalda intr-un rau, sa plang, sa nu pot zbura, desi am aripi, sa nu visez desi pot sa o fac. Aleg totusi primul rol.
De ce sa ma limitez? Limitele ni le punem singuri, mintea noastra ne pune piedici si capcane, de care trebuie sa ne ferim, sa nu cadem in ele. Asa ca e mai bine sa ii lasam culoar liber fericirii, ca sa ii facilitam drumul catre noi. Fara prejudecati, resentimente, regrete, sa ne descatusam mintea si sa o lasam ghidata de inima. Sa ajunga pe ce meleaguri vrea ea, nu noi. Cand suntem actorii vietii noastre, uneori ne distribuim in roluri gresite. Rolurile bune cu siguranta pun intr-o lumina buna pe oricine. Si inca o data, personajul pozitiv este cel apreciat.
Orice scenariu e posibil, dar nu oricare e bun. Chiar sta in puterea noastra sa ne trasam drumul propriilor ganduri, care devin apoi fapte. Daca doar gandind atragem lucruri, punandu-le pe o foaie si vorbind despre ele, imaginandu-ne ca au prins viata, deja le-am dobandit. Asa ca daca stim ca nu suntem un regizor tocmai bun, mai bine sa-i lasam pe altii sa ne indrume.
