Ingrijorare pe trei ganduri aruncate intr-un nisip uscat, ingrijorate dar purtate de vant... mi-am spus "esti un zeu" cand am privit cerul, mesaje ale unei lumi indepartate pe care doar eu le cunosteam, destul de simplu, pictorul nu sa grabit deloc si nici nu sa zgarcit la detalii, a avut grija sa imi opreasca si mie trei stelute, le-am pus pe piept sa le port cu mine mereu, si a mai avut grija sa ma faca sa nu inteleg ce este uitarea si nici macar nu ma invatat sa fiu un zidar bun.
Cine poate construi ziduri cand nu stie cum sa aseze o camarida, si astfel zeci de ploi si-au lasat picuri prin tavanul stramb. Imi aduc aminte de ultima ploaie, ma impiedicam in timp ce fugeam cu oalele prin camera, dar cui ii pasa?! cui ii pasa?... imi vei spune ca tie si ma vei lu-a in brate, dar inainte sa termini de citit vei uita continutul si vei ramane cu ultima propozitie in cap, si asta pentru cinci minute... nu-i vina ta, mai mult e a mea caci iti aduc aminte.
Fantomele unei minti uscate imi aplauda in urechi, maini haotice imi storc sufletul de sentimente, nenorocita soarta mi-au ales, cineva nu a avut noroc la zaruri, si parca cartea care mi-am tras-o nu depasea nici macar cele cinci degete de la o mana, absorbit de dublu sau nimic fericirea sa pierdut. Caci pe undeva a fost si ea, cateodata o vedeam asa cum vezi un curcubeu, parca daca ma grabeam puteam ajunge acolo unde era, puteam atinge, dar... lumea mea se face praf...
