Se intampla de multe ori si tot de atat de multe ori fara vointa ta " sa vorbesti , sa spui , sa faci , mai mult decat trebuie ", manat probabil de o ambitie care in momentele acelea este oarba si muta , si se naste dintr-o miscare schizofrenica a unei bucati de carne aflata in agonie. Se pare ca faptele au puterea de a crea un chimism atat de concentrat incat a ramane fara un gram de sensibilitate e doar o chestiune manifestata dar imposibil de constientizat si de asumat.
Tot chimismu acesta da nastere la manifestari fizice la expresii si tonuri necugetate nascute in clipe de pierdere abisala a propriului eu. Ca orce chimism si acesta poate fii concentrat atunci , cand intr-un dialog " se spun sau sa fac lucruri care intrec masura " , sunt momente in care armonia ta se rupe , devii singur, doar tu, cuvintele si trismusu tau grotesc, esti parasit de esenta, esti gol , esti o bucata, care pluteste pentru cateva momente undeva deasupra apartenetei sale , si va muri zdrobit de goliciunea lui in din acele moment.
Este clar ca e de preferat ca aceasta zdrobire de tera sa fie unica , sa i se intample celui care se simpte a fii cel mai repede gol , asta poate ii va servi ca exemplu celui asupra caruia vroia sa se inalte goliciunea. Asta il va ajuta ca niciodata sa nu simpta acea usurare care sa-l faca sa pluteasca initial, dupa care sa-si gaseasca sfarsitul intr-o prabusire vesnica.
Un astfel de exemplu ne va ajuta sa fim mai grei acolo unde suntem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu