Poemele calatoare

In Franta putina lume cumpara poezie , nu prea se consuma asa ceva desi este orasul indragostitilor , probabil cuvintele dulci soptite seara pe bulevard undeva pe o banca vin mai mult din emotiile spontane decat din carti , si asa e si frumos sa se intample pana la urma. O idee geniala a fost aceea a poemelor calatoare . Regia Autonomă a Transporturilor Pariziene lansează în fiecare an un concurs de poezie ,iar cele mai bune texte sunt afisate in metrou. Ce n-ar da un scriitor să se stie citit de zece milioane de oameni, chiar dacă e vorba de un poem în două versuri, ei asta se intampla la metroul parizian. Eu personal gasesc foarte poetic acest lucru, ca exista poeme mobile, calatoare, care strabat Parisul de colo-colo.Ma întreb daca poemele din vagoanele de metrou nu sunt putin geloase pe cele afisate în statiile de metrou si care sunt, deci, fixe, sedentare. Aceasta este însa soarta textelor literare, nu exista egalitate între ele, unele sunt mai bune, altele mai proaste, unele mai citite, altele mai necitite, unele se misca prin Paris, altele stau pe loc în statiile de metrou. Cine stie, daca ar fi mai atenti poate ca, oamenii ar descoperi în poezie multe dintre raspunsurile la întrebarile lor esenţiale.