Şi umerii tăi miroseau uneori a vanilie
Şi sufletul meu cerşea din nou iubire
Şi nopţile incepeau mereu cu noi,
Aveai gust de măr copt şi ceai cu
scorţişoară
Şi marea ne privea curioasă,
revărsându-şi valurile spumoase
în inimile noastre,
Şi peste tot era iarnă şi zăpadă
însă la noi în suflet, o neîntrerupta vară.
Sufletul meu s-a transformat într-o gară,
unii vin, alţii pleacă, dar puţini rămân aici.
Tu draga mea, se pare te-ai mutat aici,
şi îmi pare bine căci ai adus cu tine visele
tale calde, îmbrăţisările de care tot
timpul mi-a fost dor,
ai adus multă bucurie în sufletul meu,
şi nu ti-a păsat că aici e frig şi uneori trist,
că unii vin şi alţii pleacă.
sufletul meu, suflet de anonim, e ca o casa,una mica cu acopers de nori,si pereti de cuvinte, cu multe ferestre...ce ciudat,ferestrele se deschid si spre inauntru si spre in afara si de la fiecare fereastra se vede altceva.uite, acum ma uit pe-o ferestra ce da inauntru...intr-o gara -suflet albastru-galbena de unde tot vin si pleaca trenuri sfericice ca niste celule de manual,oamenii se imbratiseza rapid pe peronul albastru -galben..nu-i aud ce-si spun,le vad doar ochii,tremurul nervos al mainilor si vibratia aerului din jur....sunt frumoase sufletele-gari...aici nu te pierzi niciodata, e un ceas mare la intrare iti arata luna,ziua ,secolul nasterii tale, petrecerea de la 18 ani si numele primului iubit...si..si pleci ca in fata ceasului e inghesuiala...poti dormi in sufletele -gari..la clasa a doua,in sala de asteptare...chiar daca tu nu astepti nimic te odihnesti pt ca-i cald si soare acolo...si nu te-ai mai odihnit demult....cand vine tanti sa mature zambesti putin stanjenit..."pe asta l-am pierdut,dar mai vine unul la 0.45"...si-ai scapat si ti-ai castigat dreptul de-a mai sta in gara 24 de ore...pana la vizita urmatoare...de la una din zecile de ferestre:somn usor
RăspundețiȘtergere