Inceput de calatorie

De foarte multe ori m-am intrebat cum ar fii sa ma pierd imbatat de parfum prin labirintul petalelor unui trandafir alb . Cred ca daca as ajunge la dimensiunea necesara incat sa pot sa alerg printre petalele trandafirului as avea o oarecare frica de a nu-i rupe pereti subtiri de a nu-i murdari cu mainile unui neghinita albul care ma fascina atunci cand puteam sa-l cuprind cu totul intr-o singura palma.Inbatat de esenta care mar invalui din toate colturile as incepe sa-l strabat cu grija , fara ai tulbura prea mult fauna , desi fara o poteca precisa nu as ajunge nicaieri , dar nici nu as fii atat de sigur ca as vrea sa ajung undeva anume . Nu e deajuns ca sunt acolo unde imi doream de mult sa ajung?....Totusi firea curioasa , nu ar fii avut astampar si atunci ar fii inceput sa cerceteze , drumurile toate erau concentrice mergeam in cerc pana cand la un moment dat buimacit de atata alb si splendoare din jurul meu am obosit . Aici nu exista locuri mai speciale unul fata de altul , aici nu exista spatii unde te poti simti mai bine si altele pe care sa le urasti , aici e locul unde nu ai de ales ori ati place si iubesti frumosul absolut ori cazi in pacatul de a judeca si omora o minune a universului. Calatoria mia inceputa printre petalele unui trandafir mi s-a parut la un moment dat ca este nesfarsita , pt ca oricat as fii mers nu descopeream nimic nou , aceiasi pereti albi orbitori in razele soarelui si aceasi miere dulce si afrodisiaca care ami tinea si de foame si de sete pe ici si colo. Nici un reper nu era de gasit in tot acest spatiu , nici macar pereti nu se micsoareau sau mareau , totul avea aceiasi simetrie ca la inceput , un drum infinit ..........