Uneori mai ploua

Eu am venit cu ploaia. Sau cu Bacovia. De fapt... am venit cu Alecsandri, o trilogie poetica pe care am cumparat-o de la chioscul de ziare al aeroportului.La 11.000 de metri inaltime, oricarui gand ai dai valente ultimative, caci nu stii daca mai urmeaza ceva dupa el. Acolo, deasupra norilor, cei pe care ai iubesti iti par atat de departe incat nu-ti ramane decat surogatul pansarii constiintei.Ploua la Paris. Si cu toate astea... bantui pe Avenue Montaigne, sunt mic in comparatie cu libertatea mea care imi este afisata.
Dupa cateva zile ploioase, ieri a fost soare, la Paris.
Am experimentat un regal gastronomic din legume, intr-un restaurant care se numeste L'Arpege in care proprietarul este si le chef, Alain Passard, la fel de cunoscut ca si Alain Ducasse.Apoi am traversat vis a vis, la Muzeul Rodin, gazduit de un vechi hotel, Biron, construit la inceputul secolului al XVIII lea si care a luat numele proprietarului sau.
Aici isi petrece sculptorul ultimii ani de viata, atunci cand nu locuieste la vila sa din Meudon. Aici a fost mai intai o scoala de maici sub congregatia "Sacre Coeur de Jesus ".
Muzeul papusilor este undeva in Marais, cartierul „salvat" de Andre Malraux.O statie de calatorie pentru orice copil. Aflat la varsta inocentei sau a maturitatii. Dintr-o vitrina imi zambesc personajele principale ale „telenovelelor" din anii '80, „Dallas" si „Dinastia". Ce nebunie era cu Dallas-ul asta pe vremea lui Ceausescu! Mi-aduc aminte ca eram copil, dar totul in casa, de la curatenie, gatit, spalat, calcat, vizite, lectii, se regla in functie de ora 21 a zilei de joi, cand se difuza serialul... Zambesc facand comparatie cu saturatia impinsa pana la refuzul digestiei intelectuale de astazi a nenumaratelor optiuni cinematografice. Muzeul papusilor este un loc in care trebuie sa-ti aduci copiii. Eu m-am adus pe mine... azi.
Pentru ca vara asta aproape se termina am incercat sa-i fac o sinteza si sa o scriu aici in cateva cuvinte , am ajuns sa o compar cu Vara lui Vivaldi. La-nceput e linistita... nimic nu pare sa o tulbure. Cerul e senin, ploile-s departe, cucii-s molateci si la fel de singuratici, vantul nu se simte, caldura amorteste totul in jur. Si dintr-o data vara se revolta. Devine furtunoasa, tulburatoare, se-nvarte pana ameteste, devine seditioasa, nu se mai masoara-n ore, ci-si inventeaza propriile echinoctii. Asa a fost vara mea...cand nebunie a luciditatii, cand linistea zgomotului lasat de fluturi in zbor...